Scuze ca a durat atata. Stiu ca am zis ca o sa scriu si cap. III repede dar , riscul meseriei. Trebuie sa ma impart si la munca si aici.
Il aud cum se apropie de mine. Nu veni. Trebuie sa fac ceva.
- NU TE APROPIA. Am facut-o. Am ajuns sa tip la persoana care m-a salvat. Bravo natafletule.
- Ray? De ce esti asa? Vocea-i era blanda, facandu-ma sa-mi para rau pentru ce spusesem.
- Scuze. Poti....sa ma lasi singur? Daca mai ramane o secunda, nu mai rezist.
- Chiar crezi ca de asta ai nevoie acum? Era deja prea tarziu. Era in spatele meu si ...ma imbratisat.
- Ce, ce faci? Da-mi...
- NU. Nu plange, nu plange. " Prea tarziu, nenea."
- Ray....?
- Ti- am zis sa ma lasi singur. Blondul ma intoarse spre el ramanand mut. Lacrimile curgeau siroaie. Ma stranse la pieptul lui. Inima ii era alerta. Batea la fel de tare si repede ca a mea.
- Linisteste-te. De parca e posibil asa ceva. Am dat sa ma departez, sa rup imbratisarea dar nu am reusit.
- Nici sa nu te gandesti. Pana nu te opresti din plans si te linistesti, nu iti dau drumul. Ma simteam sufocat, ma simteam in siguranta. Ceva anume, la blond, ma linistea. Am inchis ochii si am stat asa, in pozitia aia, cateva minute.
Din perspectiva blondului
Ce te doare asa de tare de nu-mi poti spune?.... Ah, sa linistit. L-am strans si mai tare la pieptul meu. Nu o sa te las sa suferi singur.
- Domnule FBI, imi poti da drumul? Ma sufoc.
- Oh, scuze. Inca ceva. Nu mai imi spune domnule.
- Nu se cuvine ca un pusti ca mine sa va vorbeasca fara formalitati. Ei, da, de parca am de ales.
- Nu sunt asa batran. Si am un nume. Leon Oswald. Hai, incearca. Mai vrei sa si incerc? Fie. O fac si p-asta.
- L...Leon. Multumit? Expresia zice totul. Era foarte multumit.
- Da...
Din perspectiva lui Leon
Cred ca o sa inebunesc. Doar mi-a zis numele si deja m-am excitat. Oh, frate nu te gandi la asta. Trebuie sa te accepte si el.
- Ray.
- Da?
- Nimic. Am vrut doar sa-ti zic numele. Nici o reactie. Pacat.
- Haa... Ah, a rosit. Sa incerc sa-l tachinez nitel.
- De ce esti rosu? Ai febra? Nu e bine ce fac, dar imi plac reactiile lui.
- N..nu, ti- se pare.
- Ray, sigur esti bine? Tresari cand isi auzi numele. Ma apropii nitel de el, acesta fiind cu capul spre fereastra.
- Ti-am zis ca...d..da. Imi raspunse intorcandu-se cu fata catre mine. Rosi si mai tare. Am incalcat orice limita.
- Ce...ce-i? Ma privea cu ezitari. Ochii ii fugeau in toate directiile. Ochii lui verzi ma captau pe de-a-ntregul. Erau minunati, mari si genele de asemenea, lungi. Trasaturi nemai pomenite.
- Te...te mai holbezi mult?
- Cand am o pereche de ochi asa frumosi in fata mea, ce incearca sa ma evite, e cam imposibil. Oh, interesant. M-a tintit cu privirea.
- Nu te evit. Doar ca esti prea aproape.
- Nu vrei sa fiu asa aproape? Tinand cont ca l-am incoltit, banuiesc ca nu. Era cu spatele la fereastra, neavand unde sa se duca, si-a ferit privirea de a mea, iar.
- Nu...nu am zis asta... Era rosu, pur si simplu rosu. Ma aplec usor spre fata lui, tresari nitel, dandu-i un sarut usor pe buze.
- De...ce..? Frumoasa reactie. Il trag spre mine, soptindu-i la ureche.
- Ray, crezi in dragoste la prima vedere?
- Poftim? Ce tot...? Era de asteptat.
**********
Gata si cap. 3. Sper ca v-a placut.Pentru al patrulea v-asi ruga sa-mi soptiti niste idei. Va rog.
