Dimineata urmatoare m-am trezit din cauza cocosilor vecinilor.M-am ridicat in capul oaselor, mi-am scuturat capul si m-am uitat la ceas.Ora 8.Super.M-am ridicat si am mers si mi-am facut toaleta.
M-am reintors in dormitor si m-am imbracat intr-o rochita de vara.Aveam de gand sa ies si sa ma plimb.Singura.As fi iesit sa ma plimb impreuna cu Jeanne dar din cate mi-a spus trebuia sa plece impreuna cu familia sa la niste rude.
Am iesit tiptil din casa ca sa nu ii trezesc pe parinti.Am traversat curtea si am iesit pe poarta.Afara inca era racoare iar iarba era acoperita cu un strat finut de roua.
Am mai patrulat pe acolo dand 'buna dimineata' vecinilor si gonind gainile din fata mea.
Apoi am vazut-o...Era strajuita de un gard care statea sa cada cu o placuta de metal cu numarul 30 pe unul din stalpi.In fata gardului buruienile imi ajungeau pana la brau si inauntru pareau mai mari.De unde ma aflam vedeam numai o parte a casei si prispa.
Acoperisul statea sa cada iar geamurile erau sparte si prafuite.Mi-am facut curaj si am tras sarmulita de fier care mai tinea poarta inchisa.Am inaintat printre buruienile de jumatate de metru, apropiindu-ma de casa.
Tenesii mei erau acum acoperiti de buruieni nemaiputand sa ii zaresc.Intr-un final am scapat din jungla de buruieni cand am trecut pe langa un grajd din lemn invechit care, exact ca si casa, statea sa se darame..
Incepusem sa simt o senzatie de frica si frig chiar daca soarele era sus pe cer.
Mi-am luat inima in dinti si am mai facut cativa pasi.In cele din urma am ajuns in fata ei.Usa, de fapt cam tot exteriorul, erau prafuite si uzate.Usa avea un lacat ruginit.
Nu stiu de ce dar dintr-o data ma simteam foarte curajoasa.M-am urcat pe prispa de pamant si am inaintat catre unul din geamurile sparte.Aveam de gand sa ma uit pe geam.
Mi-am pozitionat fata in fata portiunii de geam pe care o stersesem de praf cu mana.Interiorul casei era frumos.Pe langa faptul ca totul era prafuit, restul parea primitor.Inauntru nu mai era decat o soba de teracota si niste cutii goale.Pe pereti era un tapet foarte 'vintage'.Era crem cu trandafirasi rosii.
Apoi a inghetat sangele in mine.
-AAAAAAAAA !
O palma mare si alba ca laptele acoperise geamul pe dinauntru in fata mea.Tot ce am facut in momentul acela a fost sa continui sa tip si sa alerg catre calea mea de scapare.
Nu stiu cand am traversat curtea si am sarit printre buruieni, dar in cateva secunde m-am pomenit afara din curtea blestemata alergand disperata catre casa.
-Mama ! Casa...curtea..geamul..mana...FANTOME !
-Vorbeste clar.. rase tata.
-In curtea vecinilor, in casa acea care sta sa se darame sunt fantome !
-Fii serioasa Marie..fantomele nu exista.
Parintii sa uitau la mine ca la o nebuna.
-Nu ma credeti.
-Nu avem de ce.Poate ti s-a parut..
-Si oricum..ce cautai tu acolo ?
-Eram curioasa.
-Ti-ai imaginat..Fantomele nu exista.Du-te afara.
Nu am mai zis nimic si am iesit.Parintii nu ma credeau.Probabil credeau ca am innebunit cu totul..
Un lucru era sigur.Stiam ce am vazut.Si aveam sa le dovedesc.
YOU ARE READING
Fantoma mea iubită
RomanceMarie este o fată obişnuită pentru care nu totul este imposibil în afară de iubire..Dar aparenţele înşeala...aşa se zice.Până când ea pleacă împreună cu familia sa la casa străbunicilor în vacanţa de vară.Acolo descoperă o casă părăsită care stă să...
