Fantoma mea iubită

5.Întalnire cu bătranul John

Investigatiile si agitatia mea erau chiar obositoare..Astazi ma trezisem la 11 jumatate.Pana am luat masa, pana m-am imbracat si mi-am facut toaleta s-a facut ora 1.

Am plecat catre casa batranului John cu un strop de emotii.Nu stiam ce va urma.Imi fixasem intrebarile in cap.Aveam de gand sa il pun sa imi povesteasca despre casa:de ce nu vrea sa o darame,cati ani are, cat a trait in ea si daca a murit cineva in ea.

Cand am ajuns am gasit o casa batraneasca cu un grajd care arata de parca era ars si un gard care statea sa se darame.Am inceput sa strig la poarta un 'Alo' si cred ca am strigat de vreo 10 ori.Cainii lui latrau din toti plamanii iar el nu mai aparea odata..

Apoi am vazut pe sub poarta un baston in care cineva se sprijinea si niste bocanci ponositi care se tarau pana la poarta.Din reflex am inceput sa zambesc..

Batranul John a ajuns la poarta, a deschis incuietoarea si s-a uitat parca prin mine.

-Sarumana. am zambit eu

M-am prezentat si am spus numele tatalui mei.Atunci parca se mai relaxa.

-Casa aceea care sta sa se darame e a d-voastra,nu ?

-Cum sa nu..A fost a mea.

L-am intrebat de ce nu vrea sa o darame iar el mi-a raspuns ca este a fiului lui iar el nu vrea.Apoi a inceput sa imi povesteasca despre sotia lui moarta de 31 de ani.Mi-a povestiti intamplari din armata, din tineretea lui si despre casa.

-Casa aceea era una dintre cele mai frumoase din sat cand am construit-o..Aveam flori in fata casei, gardul vopsit, prispa plina de ghivece..

Ochii lui straluceau de amintirile trecutului.Sau cred ca lacrima..

-Sotia d-voastra...a murit in casa aceea ?

-Nuuu...in casa asta a murit.

-Aha..

Mi-a mai povestit cateceva..unele nu prea le-am inteles si mi-a dat niste lectii de viata pe care probabil o sa mi le aduc aminte mereu.

Apoi mi-am dat seama ca era ora 3 jumate.Trebuia sa plec.Greu am mai scapat de el fiindca era vorbaret tare si niciodata nu ezita sa imi mai spuna cateceva..In cele din urma am scapat.L-am salutat, i-am promis ca o sa ne mai vedem si am plecat.

***

-Ai vobit cu el ? Rase tata.

-Da..e..prietenos.

-Ai aflat ceva despre fantome ? Facea din nou misto.

-Pff..

L-am ignorat si am mers in camera mea.Mi-am dat drumul la muzica ca sa ma relaxez.Era melodia 'Knockin on heaven's door'.

Acum ca aflasem ca nimeni nu murise in casa aia, probabil ca nu era nicio fantoma.Poate chiar imi imaginasem..Si totusi trebuia sa ma conving de asta..Oricum..ce putea sa imi faca o fantoma in afara de a ma baga in sperieti si sa raman in trauma toata viata ? Nu cred..ca putea sa ma omoare...Sper.

Dar poate nu era nicio fantoma ! Incercasem sa ma conving de asta pentru a alunga frica tampita ce ma napadise.Si atunci mi-a venit curajul.Eram mai hotarata ca niciodata.

In dupa-amiaza asta, aveam de gand sa intru in casa.