Fantoma mea iubită

1. Vacanța de vară

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Asta pentru cei care știu să privească. Magia și supranaturalul ne pândesc la fiecare pas, așteptând să se năpustească asupra noastră și să ne dea de înțeles că lumea în care trăim, nu este întocmai normală.

Cred cu convingere în aceste lucruri.

Nimic nu e întâmplător, sau normal -cu atât mai puțin profesoara noastră de istorie- fiindcă totul se întâmplă cu un scop. Cărțile mele sunt cele care,probabil,mi-au dat această perspectivă asupra vieții.

Ascultam liniștită vorbele profesoarei de istorie. Era ultima oră din acest an și în clasă era o atmosferă tensionată.

-..așadar, tot ce pot să vă urez este să vă distrați în vacanță, dar să nu vă culcați pe o ureche pentru că..

Vocea ei a fost acoperită de sunetul asurzitor al clopoțelului. Ne-am ridicat cu toții din bănci. Mi-am azvârlit ghiozdanul pe umăr și am ieșit nerăbdătoare. Am mers la dulapul meu. Gândurile mi-au fost întrerupte de colega mea.

-Deci,ce ai de gând să faci în vacanță ? mi-a zis veselă Annabeth.

Ochii ei cenușii m-au fixat cu privirea,în timp ce își aranja buclele aurii.

-Nimic special. O excursie cu părinții la țară.

A încuviințat zâmbind. La rândul meu,i-am răspuns tot cu un zâmbet.

-O să îmi lipsești, Marie, a zis ea luându-mă în brațe.

-Ah,și mie o să îmi lipsești.

Am ieșit pe ușa școlii și am luat-o pe drum spre casă lăsând în urma mea vocile fericite ale colegilor mei și liceul.

*

-Marie,plecăm într-o oră. Să fii gata.

-O să fiu, am țipat eu după mama care tocmai ce închisese ușa camerei mele.

Am oftat profund și am privit geamul.  Pe stradă era un grup de copii care alerga după mașina de înghețată. M-am uitat apoi la valiza desfăcută din patul meu. Erau haine împrăștiate peste tot. Teancuri cu cărți de toate felurile ocupau podeaua. Lumina soarelui de dimineață îmi bătea pe față

Cărțile fuseseră pasiunea mea cea mai mare de când mă știam. Obișnuiam să citesc cât de multe cărți puteam,când timpul îmi permitea asta. Citeam orice îmi pica în mână. Iubeam cărțile de aventură despre prietenie și curaj. Seria mea preferată era Harry Potter. Încă mai visam la scrisoarea mea de acceptare la Hogwarts. Pe scurt, eram o visătoare.

Una chiar foarte mare..

Am împachetat câteva pulovere de cașmir și le-am așezat în valiză.   Scott dormea liniștit în colțul său, fără griji.

Scott,poreclit și Scotty, este un beagle adorabil de doi ani. Urechile lui catifelate poposeau peste ochii lui închiși. Avea lăbuțele sub bot și dormea covrig în coșulețul lui. Scott era cel mai ciudat câine pe care îl cunoscusem. El efectiv,iubește pisicile.

Dar pisicile pe el,nu.

M-am îndreptat spre birou. Trebuia să îmi aleg niște cărți pe care să le iau cu mine. Era greu de ales..

M-am rezemat de birou și m-am uitat în gol,zâmbind. Soarele îmi ardea obrazul.

O călătorie la țară, la casa străbunicilor mei, care nu mai erau printre noi, avea să fie destul de plăcută. Străbunicii mei muriseră cu mulți ani înainte să mă nasc eu, și lăsaseră casa în grija bunicilor..și a noastră, bineînțeles. În zona aceea,era liniște, natură și aer curat.

Vara abea începuse și era momentul perfect în care să mergem acolo. Aveam foare multe amintiri acolo. Scott s-a ridicat și s-a întins leneș căscând larg. El avea să mă însoțească în călătorie.

-Scotty..cine e băiețelul meu iubit ? am zis eu iar el a început să dea din coadă.

Am scos un biscuite pentru căței, din punga de pe birou și i l-am fluturat prin față. El s-a apropiat de mine și a sărit cu lăbuțele pe picioarele mele.

-Îl vrei ?

El a lătrat scurt. La acel semnal am dat drumul biscuitelui. Acesta l-a prins apoi s-a întors în coșulețul său ca să își mănânce premiul. Am închis valiza și am pus-o pe podea. Mi-am luat cealaltă geantă pe umăr și am tras valiza până la ușă.

-Gata,amice ?

Scott a ieșit în fața mea și a coborât scările în grabă. Am coborât și eu,la rândul meu și l-am găsit pe tata la parter cărând bagaje.

-Mai ai alte bagaje ? a zis el cu o expresie obosită.

-Nu..mulțumesc,am zis eu chicotind.

Mi-a luat geamantanul și m-a lăsat singură în hol.

Mai târziu, am ieșit împreună cu mama și ne-am urcat cu toții în mașină.  Scott s-a așezat covrig pe banchetă și s-a pus pe dormit.

Urma un drum destul de lung. Mi-am băgat căștile în urechi și m-am culcat și eu.

*

Soarele bătea liniștitor pe spatele meu. Era liniște pretutindeni și nu vroiam să mă mai trezesc. Dar somnul mi-a fost tulburat de mugetul unei vaci. Am țipat scurt și m-am ridicat brusc în șezut.

Mașina era oprită, eram singură în ea. Abea apoi mi-am dat seama de faptul că ajunsesem. M-am uitat pe geam.

Era puțin întuneric în jur. Peisajul era încadrat de binecunoscuții munți și verdeața domnea peste tot. Scott dăduse iama prin niște găini care alergau. Am deschis portiera și am ieșit. Plămânii mi s-au umplut de aer curat. Nu era niciun nor pe cer ba chiar începuse să apară stele,adia un vânt călduț dar răcoros.

Dar nu am apucat să fac un pas. Părul a început să îmi fluture pe lângă față, în toate părțile. Adierea s-a transformat într-un vânt destul de rece care îmi făcea pielea de găină.

Odată cu el,auzeam șoapte care se risipeau în aer. Părea că sunt singura care este afectată de asta fiindcă Scott continua să fugărească găini.

Vântul s-a oprit odată cu un oftat care la rândul lui s-a risipit în aer. Aerul a devenit din nou cald. M-am uitat speriată în toate părțile. În jurul meu nu vedeam pe nimeni.

Am hotărât să trec peste acel mic incident. Am ridicat din umeri și mi-am văzut de drum.

În timp ce mergeam, am simțit din nou acea răcoare stranie și vântul m-a împins mult prea puternic în față. M-am dezechilibrat și am căzut lată pe jos. Am simțit textura ierbii pe față.

Ce se întâmpla..?