Fantoma mea iubită

6.Fantomele există

Ai nevoie de mult curaj ca sa faci ceea ce aveam eu de gand sa fac acum.Asta daca esti fata.

Timp de 2 ore in continuu am incercat sa imi iau inima in dinti si am reusit..pana la urma.

Si am plecat.

Ma simteam ca in filmele acelea horror sau ca in serialul acela 'Vanatorii de fantome'.

Cand am ajuns in fata portii am simtit din nou acei fiori.M-am uitat in spatele meu.

Nu trebuia sa ma intorc.Nu trebuia sa fiu fricoasa.Am ridicat sarmulita de la poarta si am intrat in curte.Mi-a luat vreo 2 minute sa trec de buruienile inalte.

Ajunsesem in fata casei si ma uitam la geamuri ca sa ma asigur ca fantoma nu avea de gand sa imi faca vreo surpriza..Am urcat pe prispa si mi-am scos clestele din buzunar pentru a desface lacatul.

Am bagat lacatul intre clesti si am apasat.Norocul meu a fost ca lacatul era atat de ruginit incat s-a desfacut repede si usor.L-am scos si l-am aruncat undeva pe prispa.Am apasat pe clanta si am deschis larg usa.

Acum i-acum..

Am pasit incetisor in casa cu o oarecare nesiguranta in timp ce analizam cu atentie fiecare coltisor al casei.Casa avea un hol mare la intrare unde erau cateva cutii goale.In stanga era un fel de sufragerie, este camera de unde a aparut mana.

In dreapta erau doua camere.Una ce semana cu un dormitor iar cealalta bucatarie.In toate camerele se aflau cate o soba masiva de teracota.

Am bagat capul in camera ce parea a fi bucatarie si m-am uitat in jur.Foarte mult praf...soba de teracota si cutii goale..Ah da ! Si un calendar pe perete.Am intrat in acea camera si am inaintat catre acel calendar.L-am sters cu maneca de praf si mi-am mijit ochii.

-24 aprilie..1954 ?!

Ok, asta e ciudat..rau.

Incepusem sa simt o racoare la ceafa.Respiratia mi se intentifica si simteam cum imi bubuia inima in piept.Am inchis ochii pentru cateva secunde si m-am intors.Nimic.

Cineva se joaca cu mine..

Am profitat de momentul in care ma enervasem si prinsesem curaj si am iesit din nou in hol.

M-am uitat in dormitor.Acolo chiar ca nu era nimic.In afara de praf, bineinteles.

Mai ramasese...sufrageria.Si locul de unde aparuse mana..Am inghitit in sec si am inaintat catre usa.Cand intrasem in casa usa de la sufragerie era larg deschisa..Acum era inchisa...

Am impins usa si m-am uitat inauntru.Pe jos erau cioburi de sticla de la geamurile sparte.Lumina soarelui intra prin gaurile din geam.

Nu era nimeni in camera.Poate chiar nu era bantuita.Cred ca totusi mi-am imaginat totul.Fantomele nu exista ! Cand mi-am dat seama de asta am inceput sa rad singura.

-Ce prostie.. am ras eu.

Apoi am simtit cum sangele mi se urca in obraji.Ochii mei erau de marimea un portocale cred si simteam cum imi tremura genunchii.

In fata mea se intampla un lucru despre care credeam ca visez.O silueta alba si impunatoare se forma in fata mea.Secundele treceau iar acea silueta devenea din ce in ce mai opaca si capata culoare.

Era o fantoma.

Una adevarata.

In fata mea.

Aveam multe posibilitati de a scapa de aici.Puteam sa fug prin fantoma, puteam sa sar pe geam sau chiar sa trec prin perete ca o psihopata.Eram atat de ingrozita incat picioarele mi se blocasera si nu puteam sa ma misc.

Cat am stat si am judecat caile de scapare, fantoma capatase infatisarea unui om.Era un baiat...era inalt, usor musculos, blond cu pielea palida si ochii albastrii si reci.

-Si zici ca fantomele nu exista, huh ? zise el cu un zambet strengar.

-AAAAAA !

Lacrimile au inceput sa curga fara sa vreau in timp ce tipam de frica.Am cazut in genunchi acoperindu-mi capul.Plangeam cu hohote si sughituri.Ceream indurare.

-Te rog..lasa-ma sa plec.Promit sa te las in pace...

M-am uitat prin parul ce imi statea pe ochi la el.Vroiam sa vad ce are de gand.Isi scutura capul si zambi.

Era..frumos.

Se apropie usor de mine.Se puse pe vine in fata mea si isi intinse mana alba catre mine.La acea miscare, eu m-am tarat in spate pana am atins peretele rece cu spatele.

El parea amuzat de situatie.

-De ce esti asa de speriata ?

Chiar si vocea lui era frumoasa.

Mi-am sters lacrimile si m-am uitat la el tremurand.Eram inghetata de frica.

-Hm ? Ti-a mancat pisica limba ?

Imi era frica sa mai scot vreun cuvant.Eram ingrozita si tremuram din toate incheieturile chiar daca baiatul-fantoma din fata mea imi zambea prieteneste..

-Ok..imi pare rau.Unde imi sunt manierele ? Eu sunt Cedric.Si tu esti.. ?

Cand am deschis gura sa spun un cuvant, el mi-a luat-o inainte.

-Tu esti Marie.Asa-i ? ridica din spranceana.

M-am incruntat la el.

-D-De unde stii c-cum ma cheama ?

-Te-am urmarit.

Am inghitit in sec.

-Stiam ca o sa vii..

Ma privi suspicios.

-Cand am venit prima oara...de ce..ai pus mana la geam ?

-Iarta-ma..Credeam ca esti vreun huligan.Abea cand te-am auzit tipand..mi-a parut rau ca te-am speriat.

In timp ce vorbea l-am inspectat mai bine.Era un baiat foarte frumos..Avea niste trasaturi foarte fine iar ochii lui erau de un albastru adanc.

Singurele lucruri care il deosebeau de un om normal erau ca era mai luminos si emana o racoare relaxanta.

-Esti frumoasa..

Simteam cum mi se urca sangele in obraji si chiar daca nu vedeam, stiam sigur ca ma inrosisem..

-Multumesc..am spus cu o oarecare nesiguranta.

Imi zambi multumit.

-Nu ai vrea sa te ridici ? E rece jos.

Se ridica gratios in picioare si imi intinse o mana alba.

-Daca te...

-Nu, nu treci prin mine. rase el amuzat.

L-am apucat de mana si m-am ridicat de la sol.Sa il atingi era ca si cum ai atinge un om infasurat cu cea mai fina matase.Pielea lui era rece si fina.

Acum ca eram in picioare, observasem ca el era cu un cap mai inalt ca mine.Isi trecu mana prin parul blond apoi imi dadu drumul la mana.