Capitolul 2

705 67 6
                                    

În sfârşit se bucura de o zi fără muncă. Îşi luă geaca pe ea şi ieşi din apartament închizând uşa cu cheia pe care mai apoi o aruncă în mica poşetă de pe umăr.

Făcu cu mâna la un taxi şi acesta opri în dreptul ei.

- Unde vă duc? Spune şoferul şi o priveşte blând.

- La mall. Cum era ziua ei liberă, hotărî să se relaxeze puţin şi chiar avea nevoie de haine noi.
Când taxi-ul opri în faţa mall-ului, ea îi lasă banii şoferului şi îşi închise geaca mai bine. Tocurile ei se auzeau pe gheaţă şi îşi ţinu cu greu echilibrul ca să nu cadă. Uşile mari se deschiseră şi păşi înăuntru privind lumea agitată care se plimba dintr-o parte în alta după cadouri.
Îşi aminti că peste 10 zile era Crăciunul şi îşi dădu o palmă peste frunte. Cum uitase aşa ceva? Trebuia să ia cadouri pentru părinţii ei.
Prima dată intră într-un magazin de antichităţi şi îi cumpăra tatălui ei un ceas micuţ, foarte vechi deoarece ştia că acesta îşi dorea unul de multă vreme.
După ce îşi cumpără un pulover roz foarte pufos pentru ea, îi luă mamei ei o rochie înflorată pe care putea să o poarte la vară.

Când intră în încăperea cu pantofi, o zări pe Stephanie Gorden, o clientă fidelă de a ei.

- Hei, Mac. Ce mai faci? O bătu uşor pe umăr şi zâmbi.

- Cumpărături. Îi zâmbi la rândul ei şi luă în mâna o pereche de cizme albastre, până la glezne, care parcă strigau după ea.

- Şi noi la fel. Ce cizme superbe! Eu şi Laurel tragem chiulul în după-amiaza asta. Laurel! Vino să o cunoşti pe Mackensie.

"Vai, Doamne", îşi spuse Mac. Cum putea soarta să îi ofere nişte cizme superbe şi o palmă în acelaşi timp?

- Laurel, ea e Mackensie. Are o florărie.

- Îhm, cred că ne cunoaştem deja. Laurel începu să râdă.

Laurel era perfectă, se gândi Mac. Aluneca pe acolo în pantofi roşii cu tocuri înalte şi cu părul negru lucios atârnând în bucle romantice pe umeri. Ochii, adânci şi senzuali, o scanau pe Mac, în timp ce buzlele moi schiţară un zâmbet frumos.

- Bună.

- Bună. Ce pantofi frumoşi! Spune Mac şi admiră tocurile din picioarele lui Laurel.

- Da. Cred că o să fie ai mei.

Chiar și vocea îi era perfectă, îşi spuse Mac cu amărăciune. Joasă şi puţin guturală.

- De unde vă cunoaşteţi? Întreba Stephanie şi îşi încrucişa braţele la piept.

- O ştiu de la Carter. E florăreasă de la care îmi cumpăra flori zilnic. Spune Laurel si îşi dă un fir de păr după ureche.

- A..deci îl cunoşti pe Carter. Zice Stephanie şi o priveşte pe Laurel.

- De fapt, nu. A fost de câteva ori la florărie şi m-a ajutat când m-am rănit... Mă scuzaţi, văd o pereche de pantofi cu numele meu pe ea.

Când Mac se întoarse şi plecă, auzi câteva şoapte de la cele două brunete.
Îşi cumpără cizmele albastre şi o pereche de pantofi cu toc şi ieşi grăbită din mall pentru a nu se întâlni şi a doua oară cu Laurel si Stephanie.

Ajunsă lângă florărie, observă o siluetă în faţa uşii. Se apropie mai mult şi văzu cum din căciulă pe care o purta îi ieşeau câteva bucle micuţe. Carter..îşi spuse în gând.

- Astăzi este închis. Zice Mac iar la auzul vocii, el se întoarce şi o priveşte.

- Nu ştiam. Voiam să cumpăr o floare şi să întreb ce îţi mai face rana. Începu să zâmbească iar Mac făcu la fel.

- Aş putea să îţi dau o floare, dar trebuie să aştepţi. Rana este bine, încă puțin și trece.

Caută în geantă cheile de la florărie şi împinse de uşa. Cum nu putea, Carter o luă de braţ şi îi făcu semn să îl lase pe el.

- Asta ar trebui reparată. Spune şi îi face semn să intre.

- Mereu uit să chem un reparator. El zâmbi şi închise uşa după ce intră. Un trandafir roşu? Ridică din sprânceană şi el aprobă din cap.

Luând un trandafir din vază, aceasta căzu pe jos. Carter veni imediat şi o ajută să adune trandafirii. Când mâinile lor se atinseseră, îşi ridicară privirea. Faţă ei era la câţiva centimetri de a lui şi îi putea simţi respiraţia pe buzele ei. Îl privea în ochi şi cand se înţepă într-un spin, se ridică. Îşi privi degetul, dar de data asta nu sângera.

Carter se ridică şi o privi zâmbind. Era frumoasa, se gândi el. Îi înmâna trandafirul şi plecă lăsând-o pe Mac ameţită şi confuză.



FlorăreasaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum