Florăreasa

Capitolul 21

După sărutul din birou, ea pleacase trântind uşa şi de atunci nu mai auzise nimic de ea. Ştia că o să plece la părinţii ei, dar nu se gândise că o să stea foarte mult. Trecuse deja o săptămână şi nu se deranjase să anunţe când se va întoarce.

Formă numărul lui Hope, pe care îl luase de la asistenta lui şi o sună. Prima dată nu răspunse şi hotărâ să se dea bătut, dar peste câteva minute telefonul îi sună.

—Îhm...Hope, sunt Carter. Ai putea să îmi dai adresa de la casa părinților lui Mac? Blonda tăcu câteva minute, dar apoi îi spuse adresa. Nu îi puse întrebări, probabil ştiind ce voia să facă.

Rămase câteva minute aşezat pe scaun, gândindu-se dacă era bine ce avea să facă. Dacă îl va refuza de data asta, o să renunţe la ea. Poate ăsta era cel mai greu lucru pe care îl făcuse în viaţa lui, dar avea să încerce. Îşi luă sacoul şi ieşi din birou ca fulgerul. Nu ţinu cont de asistenta lui care îl striga, întrebându-l unde merge.

Urcă în maşină şi îşi caută telefonul, tastând numărul mamei lui. O anunţă că lipseşte câteva zile şi să aibă grijă de Olivia. Singurul lucru la care se gândea în momentul acesta era Mac. Ştia că îşi neglijase fata de multe ori, dar cum îşi spusese în birou, era ultima oară când va face ceva pentru Mackensie, iar apoi îşi va vedea de viaţa lui. Nu putea să o oblige să fie cu el, ar fii fost nedrept.

Drumul până la micuţa casă de la ţară a părinţilor ei fusese unul liniştit, încercând să îşi formeze un scenariu. Ce avea de gând să le zică părinţilor lui Mac? Că venise până aici să o roage să îl ierte? Urmau să îl creadă un nebun, iar el nu îşi dorea asta.

În timp ce parcă maşina la umbra unui copac, privirea i se mută pe femeia din faţa lui. Purta o rochie albă cu floricele şi pantofi cu talpă joasă. Inima începu să îi bată cu putere şi rămase cu gura căscată privind-o. Arăta mai frumos ca niciodată, se gândi el. În momentul acela voia să o strângă în braţe, să îi şoptească cât de mult o iubeşte, să îi mângâie părul şi să o sărute ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat între ei.

Când se apropie de ea nu spuse nimic, doar îl privea nevenindu-i să creadă că era acolo. Înaintă spre el şi îi sări în braţe, aşezându-şi capul pe pieptul lui. Acum îi putea auzi inima cum bate. Aceea inimă care bătea doar pentru ea.

—Mi-a fost atât de dor de tine! Şopti atât de încet, parcă vrând să nu o audă nimeni şi îl sărută scurt pe buze. El doar o strânse mai tare în braţe cu un zâmbet imens pe faţa. Acum putea să afirme că era cel mai fericit bărbat din lume. Îi dădu parul ce îi acoperea faţa într-o parte şi o sărută.

—Să nu ne mai despărţim niciodată! Îi spuse după ce sărutul luă sfârșit, iar ea aprobă cu o mişcare a capului.

—Mackensie! Vocea mamei ei o făcu să tresară şi o trezi la realitate. I se părea că totul fusese un vis, aşa că îşi închise ochii pentru câteva secunde. Dar nu, bărbatul pe care îl iubea se afla în faţa ei şi nu îşi imaginase totul. El chiar venise pentru ea. Nu îşi imagina cum făcuse rost de adresă, dar nici nu voia să îl întrebe. Nu avea de gând să strice acel moment.

Îl îmbrăţişă din nou şi apoi îi prinse mâna în a ei. Merse pe micuţa alee şi intră pe poartă, închizându-o în urma lor. Grădina era ca în filme, se gândi. Putea observa iarba proaspăt tăiată, un leagăn aşezat la umbra unui copac bătrân şi foarte multe flori. Pasiunea pentru flori, îşi aminti. Mac o moştenise de la mama ei.

Când ajunse lânga părinţii ei, îi salută. Doamnei Raine îi sărută mâna, iar pe domnul Clay îl îmbrăţişă prieteneşte. Merseră la masă unde Raine pregătise tot felul de bunătățuri.

—Mamă, el e Carter, iubitul meu! Raine îi felicită, afişând cel mai frumos zâmbet al ei. Pentru o femeie trecută de vârstă mijlocie arată foarte bine şi radia de fericire. Acelaşi lucru facu şi tatăl ei, dând mâna cu Carter, iar pe fiica lui o sărută pe ambii obraji.

—Şi viitorul soţ! Carter îşi scoase din buzunar micuţul inel cu diamant şi se aşeză în genunchi. Mac, vrei să fii soţia mea? Ea strigă de fericire şi îl sărută. Îi puse inelul pe deget, aceasta admirându-l. Nu se imaginase niciodată în această postură.

După cină, Mac îi propuse să facă o plimbare. Voia să îi arate locurile unde copilărise. Îi arată lacul, pădurea şi îl prezentă câtorva vecine care, dacă nu se înşela, puseseră ochii pe el. Se întinseră amândoi pe leagăn şi priviră stelele.

—Ştii, când eram mică îmi plăcea să îmi pierd nopţile de vară aici. Mereu priveam stelele şi mă gândeam cum ar fi să fiu una. El zâmbi şi o trase mai aproape de el.

—O stea căzătoare! Să ne punem o dorinţă.

—Îmi doresc ca totul să fie ca acum. Nimic şi nimeni să nu ne mai despartă. Să ne iubim pentru totdeauna şi să îmbătrânim împreună. Crezi că cer prea multe? El râse şi o sărută. Îi şopti că o iubeşte şi rămaseră privind cerul. Era o seară minunată. Era lângă omul pe care îl iubea, omul care o făcuse fericită, dar şi tristă, omul pentru care şi-ar fi dat viaţa. Îşi puse capul pe pieptul lui, acum putea să îi audă inima bătând. Totul era perfect!

-

Îhm, da ,e ultimul capitol din carte. Aş vrea să fac volumul 2, însă nu sunt aşa sigură. Am câteva idei. Aş vrea să îmi spuneţi părerea voastră.
Cam atât. Mă bucur că aţi citit cartea şi sper că v-a plăcut.
Vă pup şi vă mulţumesc! ❤