Capitolul 3

685 63 17
                                    

— Îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat. Spune si o atinge uşor pe umăr.

—În legătură cu ce? Se întoarce spre raftul cu cereale şi aruncă o pungă mare în coş.

—Laurel. Mi-a spus că v-aţi întâlnit.

—E în regulă. Am vorbit despre..pantofi. Se îndreptă spre casa de marcat cu Carter pe urmele ei.

—Aş vrea să cumpăr o floare. Spune şi ea dă aprobator din cap.

Ajunşi în faţa florăriei, Mac îşi lăsă pungile de cumpărături jos şi deschise uşa. Zâmbi când observă că reparatorul făcuse o treabă bună. Îl invită înăuntru şi acesta merse să aleagă un trandafir roşu.
Merse lângă ea şi îi întinse trandafirul.

—Îl împachetez imediat. Spune şi îl ia din mâna lui.

—E pentru tine. La cuvintele lui îngheţă.Nimeni nu cumpăra flori pentru ea. Luă o gură mare de aer şi îl privi mirată. E în semn de iertare pentru ce a făcut Laurel. Te rog, nu mă refuza.

—Mulţumesc! Spune încet iar acesta îşi pune mâna peste a ei. Îl privi în ochi şi simţea cum era tot mai aproape de el. Îi cuprinse faţă cu pamele şi îşi lipi buzele de ale ei. Sărutul fu unul scurt pe care el şi-l dorea din prima clipă de când a cunoscut-o.
Mac se retrase uşor şi se îndreptă spre micuţul birou dintre flori.

—Trebuie să plec! Spune Carter şi un zâmbet îi apare pe faţă când îi priveşte chipul ruşinat a lui Mackensie.

Cum acceptase aşa ceva? Cum de cedase atât de repede? Întrebările treceau prin mintea ei, dar nu găsea răspunsurile necesare.
Ochii lui de smarald şi buzele mari şi rozalii o atrăseseră spre el ca un magnet şi ştia că nu se putea abţine şi va cădea în capcana lui. Începea să simtă ceva pentru el, nu ştia sigur ce era, dar nu îşi dorea asta acum. Nu când el are o iubită.

După o săptămână.

Zilele treceau foarte greu pentru Carter. Era blocat într-o vacanţă pe care nu şi-o dorea alături de fata nepotrivită. Tot ce îşi dorea era să meargă la florăria lui Mac şi să o vadă pentru 5 minute, dar în schimb era blocat cu Laurel pe o pârtie de schiat.
Simţi o atingere pe mâna şi tresări.

—La ce te gândeai? Vocea lui Laurel îl trezi la realitate.

—La nimic. O minţi şi îşi fixă casca pe cap. Să coborâm, acum!

Când coborâ pe pârtie cu Laurel în spatele lui se simţi mai relaxat. Uitase pentru o secundă de griji şi îşi eliberă mintea de chestiile pe care Laurel voia să le facă cu siguranţă în această vacanţă.
Nefiind atent, un copac se ivi în calea lui şi având viteză nu putu să îl ocolească. Când făcu contact cu copacul, gemu. Încercă să îşi ridice piciorul care era prins sub o ramură a copacului, dar fără rezultat. Laurel îşi făcu apariţia câteva minute mai târziu şi veni imediat la el luându-l în braţe.

—Eşti bine? Întreabă şi îl sărută scurt pe buze.

—Nu am nevoie de îmbrăţisarile tale, cheamă o ambulanţă. Spune vizibil nervos și o priveşte pe Laurel cum îşi scoate telefonul din buzunar.

Peste 30 de minute, Carter era pe patul de spital cu piciorul bandajat. Mintea îi fugi la Mac şi un zâmbet îi apăru pe faţă.
Când Laurel intră pe uşa salonului, zâmbetul îi dispăru şi luă o gură din paharul cu apă.

—Cum te simţi? Întreabă şi se aşează lângă el.

—Mai aveam puţin şi îmi rupeam piciorul. Cum crezi că ma simt? Era nervos şi simţea cum maxilarul i se încleştă.

—Faptul că te-ai accidentat nu îţi dă dreptul să te porţi ca un bădăran cu mine. Câteva lacrimi îi curg pe obraji şi acesta se ridică de pe pat luând-o în braţe, realizând ce a făcut.

—Nu plânge! Haide, îmi pare rău. Nu e vina ta. O sărută uşor pe frunte şi aceasta se calmă.

—Merg să văd când putem pleca. Spune şi părăseşte salonul.

Telefonul sună, semn că a primit un mesaj. Se ridică şi caută în geacă. Când îl găsi se uită mirat la numărul de pe ecran pe care nu îl cunoştea. Când citi mesajul rămase uimit.

"Hei. Sunt Mac. Nu ştiu de ce îţi scriu acest mesaj, dar despre sărut, nu ştiu de ce ai făcut asta şi nici nu mă interesează, doar că eu nu vreau să îţi distrug relaţia pe care o ai. Hmm..cam atât. Pa! "

"Cum să distrugi ceva care nu există? "

Apasă pe trimitere şi zâmbi. Se gândea la el, ceea ce îl bucura enorm. Şterse mesajele şi îşi puse telefonul înapoi în geacă aşteptând ca Laurel să vină şi să plece acasă.

FlorăreasaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum