Yoongi — Persoana Întâi
Am trântit nervos sticla de masă și am țipat la Jimin. Nu eram conștient de ceea ce făceam - de fapt eram prea beat ca să-mi dau seama și cum mă cheamă. Încercasem din greu s-o sun pe Hanina, dar nu-mi răspundea. De data asta chiar mă părăsise. Egoista, s-a gândit numai la ea, nu s-a gândit că o să sufăr și eu.
Mi-am mai scos încă odată telefonul din buzunar și i-am format numărul. Al dracu cu căsuța ei vocală. DE CE NU-MI RĂSPUNDEA? Am mai țipat încă odată. Jimin mi-a spus să mă calmez, că o să vină vecinii la ușa noastră, dar ce-mi pasă mie? Hanina nu mai e lângă mine și asta mă face să înnebunesc.
— Ești un dezastru natural, idiotule. Treci și te culcă acum!
Jimin m-a apucat de braț și m-a târât până în cameră, trântindu-mă în pat. Mi-a spus să nu mă ridic de acolo până nu sunt treaz și eu am pufnit. De două luni de zile nu mai sunt treaz.
CITEȘTI
True Colors → min yoongi
Fanfiction„Iubirea este crudă, dar frumoasă" Îmi era frică să trăiesc din cauza lui deoarece mă distrugea. La început nu mi-am dat seama, începusem cu certuri mici, dar pe zi ce trecea, totul devenea din ce în ce mai rău. publicare...
