True Colors → min yoongi

7

Yoongi — Persoana Întâi

Seyeon era la Hanina. Îmi trimisese mesaj — mi-am dat seama că era nervoasă, din cauza emoticoanelor folosite — după ce i-am respins de două ori apelul. Dar dacă mă mințea? M-ar fi suna Hanina personal dacă Seyeon făcea vreun scandal. Totuși, m-am hotărât să mă duc la ea. 

Și acum stăteam în fața ușii, neștiind ce să fac. Eram emoționat și palmele îmi transpirau. Mi-am lipit ureche de ușă, încercând să aud ceva. Era liniște. Am tras aer în piept și am bătut în ușă. Unu, doi, trei, patru, cinci... După cinci secunde s-a deschis ușa. 

Și nu era Hanina. 

M-am încruntat la Jaebum, când s-a dat la o parte, făcându-mi semn cu capul să intru în casă. Am auzit-o încă din hol pe Seyeon bolborosind că o urăște pe Hanina și că ea este de vină. M-am descălțat repede și m-am dus la ele. 

Hanina stătea cu corpul lipit de perete și foarte încruntată, în timp ce Seyeon stătea pe canapea, mângâindu-și burta și aruncându-i priviri agere lui Hanina. 

— Ia-o de aici, s-a răstit Hanina la mine imediat ce m-a văzut. Ia-o și pleacă odată. Să nu vă mai văd! și-a aruncat mâinile în aer, arătându-și exasperarea. 

— Ce s-a întâmplat? am întrebat, apropiindu-mă de Seyeon ca să-i dau mâna să se ridice, dar ea a refuzat, întorcându-și capul în altă parte. 

— Asta e ideea, nu știu ce s-a întâmplat. Am terminat-o cu tine. De tot! Dar ea... a gesticulat nervoasă spre Seyeon. Ea nu înțelege. Nu te mai vreau în viața mea, Yoongi. Nu vă mai vreau în viața mea, scuză-mă. Voi doi puteți să faceți o familie fericită, dar lăsați-mă în pace!

— Hanina...

— Nu Yoongi. Să nu crezi că fac asta pentru că nu te port ierta sau altceva, nu. Fac asta pentru viitorul copilului. Să trăiască singur cu o mama nebună și fără un tată lângă el? Ce se va alege de el? Nici dacă aș mai avea sentimente pentru tine, nu aș mai lupta pentru noi. 

Am înghițit în sec și am zâmbit trist, lăsând capul în jos. 

— Am înțeles. Să mergem Seyeon. 

Acum, trebuie să mă resemnez.