True Colors → min yoongi

5

Hanina — Persoana Întâi

Zâmbind, am lăsat pungile pline cu haine pe scaun și l-am îmbrățișat pe Jaebum. L-am sărutat pe obraz și el a rânjit, făcându-mi mai apoi cu ochiul. I-am dat ușor un pumn în umăr și i-am făcut semn să se facă confortabil până când mă schimbam eu. 

Se rugase toată ziua de mine să-l las să-mi facă cinste, dar nu mă așteptam ca asta să însemne că o să-mi cumpere haine, multe chiar. Oricât aș fi încercat eu să-l fac să se răzgândească, n-am putut face asta. Dar fusese de acord ca eu să plătesc biletele la filmul care urma să-l vedem. 

— Cât îți ia să pui o rochie pe tine? l-am auzit strigând. Mi-am dat ochii peste cap. 

— Foarte mult!

Am mai aruncat o privire în oglindă, asigurându-mă că machiajul meu era în regulă și am ieșit din cameră. 

— Ta-dam! am spus, făcând o piruetă. Nu-i așa că arăt grozav?

Și-a țuguiat buzele, mângâindu-și bărbia. A aprobat din cap. 

— Păi vezi, ca să arăt superb, îmi trebuie timp. 

Jaebum a deschis gura să spună ceva, dar fusese întrerupt de niște ciocănituri în ușă. M-am uitat confuză la Jaebum deoarece nu așteptam pe nimeni. Am deschis ușa și în acel moment simțeam că starea mea de dispoziție se dusese pe apa zâmbetului. 

Aveam un deja-vu.