Dangerous Play

Capitolul Doi

   Trei ore pierdute prin aglomerația orașului. Se pare ca ora de vârf i-a încetinit pe aproape fiecare șofer care probabil dorea sa ajungă acasă la familie și copii lor.
   Într-un sfârșit ajung la spital. Ies din mașină având telefonul în mana dreapta pentru a verifica dacă nu voi întârzia din nou la întâlnirea cu fetele.
   Intru în spital, o salut politicos pe asistenta de gardă și observ ca Aria plecase de dimineață. Biroul era curat pun cheile și telefonul pe masa și închid repede cu cheia înainte să alerg spre lift și să-l prind.
   Ochii îmi pica pe îmbrăcămintea mea care abia acum observ ca nu este tocmai profesionala. Arata mai mult a atlet. Și acum doctorul se uita ciudat la mine. Minunat. Puteam să-mi iau halatul dar am fost pe fuga în ultima vreme.
   Înainte sa ies din lift iau din mână doctorului un creion și ii fac cu ochiul. Înaintez pe hol și-mi prind parul cu, creionul respectiv.
   Bat odată în ușă apoi după ce aud confirmarea de a intra pășesc înăuntru. Mark stătea pe un scaun privind orașul luminat doar de felinare.

-Bună, domnule Jetson.

   Ma adresez ușor pentru a nu-i tulbură liniștea care împânzea  camera. Se întoarce și ma urmărește cum ma apropii de noptiera de lângă. Iau o bucată de vată și o înmoi în puțin spirt. Ma duc lângă el și ușor scot acul din podul palmei și peste înțepături așez vata.

-Ține-o tu până eu aduc un pansament ok.

   Încuviințează din cap. Ma îndepărtez de el, apropiindu-mă din nou de noptiera și luând un plasture. Mă întorc și din nou dau de privirea lui arzătoare.
   Îi pun plasturele și arunc vată la gunoi.

-Trebuie să mergem jos sa completezi fișa de externare și ești liber sa pleci.

   Oftatul lui îmi dă de inteles că abia aștepta momentul să scape de aici. Nu-l contrazic, în calitate de doctor îmi iubesc slujba dar dacă e vorba sa fiu internata în saloanele pline de miros de dezinfectant. Aș zice pas.
   Nici nu îmi dau seama ca deja ne aflam amândoi în lift aproape ajungând la parter. Ușile de deschis și pășesc prima iar el în urma mea.

-Te rog să-mi dai fisele domnului Mark Jetson.

   Spun asistentei odată ce ajung în dreptul ei.

-Imediat.

   Se ridica de pe scaun și intra pe o ușă de unde iese în mai puțin de un minut. Îmi înmânează dosarul și scot fisa care trebuie sa o completeze cu câteva date și semnătura.

-Poți sa scri chiar acum, revin în doua minute.

   Ma îndepărtez de pupitru și ma îndrept spre birou. Iau telefonul și cheile de la mașină și după ce ajung din nou lângă Mark, ii înmânez cheia biroului meu asistentei și revin cu privirea spre Mark. Îmi da foile și semnez pe locul unde îmi scrie numele. O bag înapoi în dosar și cu asta am terminat.
   Își drege vocea și se uita la mine de data aceasta fără aceea duritate.

-Am vrut să-ți mulțumesc!

   Ezitarea din vocea lui îmi dă de inteles că îi este greu să spună asta.

-Nu ai pentru ce. Îmi fac doar treaba.

   Îi zâmbesc iar apoi se îndepărtează ieșind din spital. Verific ceasul telefonul care îmi arată că mai am aproximativ douăzeci de minute până să fiu la fete.
   Ma urc în mașină și pornesc spre casa lui Cindy. Odată ajunsă, ca de obicei mașină lui Emily stătea parcată chiar lângă casă.
   Ca deobicei ciocan odată la ușă apoi intru. Urc scările și intru în camera prietenei mele. Înăuntru erau doar haine aruncate de colo-ncolo. Unele stăteau grămadă pe pat iar altele erau ascunse în colturile lipsite de lumină.