Dangerous Play

Capitolul Treizeci și Șapte

!!Va rog sa cititi mesajul de la finalul capitolului!!

Citire plăcută! 💞

Nici nu am stat pe ganduri când am început să alerg spre ușă apoi în afara ei. I-am auzit pe cei trei strigându-mă dar în clipa asta nu mă pot gândi decât la Cindy și la cum aș putea să-i distrug viața lui Michael și celor dragi lui.
Șterg lacrimile care mi s-au adunat în colțul ochilor și măresc pasul atât cat mă mai țin picioarele. Observ privirile curioase ale puținilor oameni aflați pe străzile aproape goale. Casa lui Mark este destul de aproape de spital măcar în acest mod să am și eu de câștigat.
Ajung aproape de ușile glisante ale spitalului in momentul in care picioarele îmi cedează Și cad în genunchi. Îmi simt picioarele grele și tremurânde. Îmi pun mâinile pe asfaltȘi mă împing cu toată puterea în ele încercând să îmi recapăt forța și în picioare. Ajung în dreptul usilor glisante si acestea se deschid. Prima și prima dată o zăresc pe aria agitată umblând dintr-o parte în alta încercând să calmeze pacienții și vizitatorii care erau toți îngrămădiți în sala de așteptarea. Recăpătându-și în întregime forța în picioare mă apropii de locul unde aria era dar apoi simt prezența cuiva în spatele meu. Mă răsucesc pe călcâie și dau cu ochii de Robert. Acesta nu mai are rânjetul pe care îl are de fiecare dată când ne vedem.
Nu-mi place să recunosc dar îmi place mai mult de glumețul Robert decât seriosul și îngrijoratul Robert. Mă privește ca și cum ar vrea să-mi spună ceva dar nu știu cum.

-Hei, ce se intampla aici?

Decid să rup tăcerea printr-o întrebare pe care se pare că a auzit-o și Aria pentru că și-a îndreptat privirea spre noi instant. Se apropie de noi și îi pot observa privirea speriată și ei.

-Un barbat intre doua varste a intrat in cladire amenintand ca o sa omoare pe toata lumea, doi dintre ajutoarele lui se afla cu restul persoanelor in sala de asteptare.

Alerg spre sala de astepatare si privesc prin geamul de sticla. Analizez incaperea in cautarea blondinei năzdravane. Zaresc copiii, tineri, adulti si oameni în vârstă. Dar nu pot să o zăresc pe Cindy nicăieri. Mă întorc la cei doi și îmi îndrept privirea spre Aria.

-În ce salon se află Cindy Filler?

Aria deschide dosarul pe care îl ținea în în mâini și începe să răsfoiască foile una după alta. Mi-am pierdut răbdarea și am înșfăcat dosarul din mâinile ei. Zăresc pe a doua pagina numele prietenei mele și pornesc în grabă spre Scări. Încep să urc până ajung la al doilea etaj. Deschid cu forță ușa și observ că tot holul era dezordonat. Înaintez în holul slab luminat. Piciorul meu se lovește de ceva metalic, îmi îndrept privirea spre podea și observ un pistol. Îl ridic și îi verific Muniția. Se pare ca acesta nu a fost folosit. Il pun la brau si continui sa inaintez.
Neoanele luminilor incep sa palpaie din ce in ce mai tare. Cu privirea incep sa gasesc salonul cu numarul 27. In spatele meu aud o serie de pasi. In timp ce ma intorc, scot pistolul si il indrept spre locul de unde am auzit pasi. Ridic privirea spre tavan si observ ca luminile de deasupra usi de unde am venit nu mai erai aprinse, apoi cele de deasupra mea incep sa palpaie tot mai tare, apoi se opresc. Inghit in sec si continui sa ma orientez prin intuneric. Singurele surse de lumina mai erau numerele iluminate de la fiecare usã.
Intr-un final gasesc csalonul in care Cindy se afla. Nu imi pasa cat de rau se simte, vreau sa o scot din locul asta cat pot de repede. Nu am o presimtire buna in legatura cu etajul acesta.
Deschid usa salonului si o zaresc pe Cindy intinsa pe pat. Din pragul usi totul pare sa fie in regura cu ea. Asez din nou pistolul la brau si ma apropii de ea.

-Cindy?

Imi asez mana peste a ei si simt ca mi se formeaza un nod in gat. Mana ei e mult mai rece decat este normal sa fie. Imi ridic mana si o asez pe obrazul ei care este la fel de rece. O prind usor de umeri si o misc usor, strigand-o pe nume.