Dangerous Play

Capitolul Douazeci si Doi

MARK

Insfarsit ma intorc acasa. Dupa o saptamana incarcata si epiuzanta, stau in avionul care ma va duce acasa. Nu dupa mult Yurik murise si ca urmas al lui a trebuit sa fiu prezent si sa-l omagiez pentru tot ''binele'' pe care l-a facut. Pentru prima data in saptamana asta imi deschid telefonul si incep sa primesc mesaje si notificari. Deschid mesajele si care de altfel nu sunt putine. Le de schid pe cele de la Lisa, si ma ingrijorez cand citesc mesajele. Erau in genul ''Raspunde la telefon, ceva s-a intamplat.'' , ''Unde naiba ai disparut?'' , dar ultimul l-am simtit ca pe un cutit infipt in inima, ''Daca intr-o saptamana nu ai fost in stare sa imi spui unde esti, nu te astepta sa mai vorbesc cu tine.'' apoi arunc telefonul in celalalta parte a telefonului. Imi tin capul in maini si ma gandesc la ce s-ar fii putut intampla de e atat de ingrijorata si nerovasa.

Zborul a durat mai bine de zece ore si abia am coborat din avion cand am fost asaltat de cativa baieti din mafie care vorbeau unul peste altul si nu intelegeam mai nimic. In timp ce le spun sa se calmze ne indreptam spre masini si imi pun bagazul in portbagaj.

-Unde sunt Lisa, Ethan si Cole?

-La spital, domnule.

-Poftim?

-Domnisoara Crowford a încercat de nenumărate ori sa te sune și sa îți spună.

-Ce sa îmi spună? Nu ma enerva și du-mă la spital.

-Nu pot sa va spun, i-am promis asta.

-Pentru mine lucrezi, nu pentru ea. Asa ca spune tot.

Când îmi întorc privirea el o fixează pe sosea. Știind ca nu o sa scot nimic de la el încep sa gândesc toate posibilitățile în care ar fii putut ajunge în spital. Totuși, i-am rugat pe Cole și Ethan sa aibă grija de ea și sunt sigur ca au făcut întocmai.
Ajuns în fața spitalului, ies în graba și ma îndrept spre biroul iubitei mele. Încerc sa o deschid dar era închisă. Lângă mine apare o fată mai tânără care ma priveste cu o sprânceană ridicată.

-Tu trebuie sa fi, Mark, am dreptate? încuviințez. Eu sunt Aria asistenta lui Lisa. O sa te duc la ea.

-Mulțumesc

O urmez pana la lift apoi apasă un buton de pe perete și așteptăm în liniște cu inca doua persoane în lift. Odată deschise ușile înaintez și o pierd pe Aria pe drum. Dintr-un colt îmi face semn sa plec și asa fac. Ma uit la fiecare salon pana nu maia m nici o varianta. Ma întorc gata sa plec și îmi aud numele spus în șoaptă.

-Mark.

Ma răsucesc pe călcâie și dau de fata înlăcrimata a scumpe mele iubite. Fac doi pași spre ea dar ea își ridica mana și ma oprește.

-Nu...doar stai departe. Unde ai fost săptămână asta. suspinele și sughițurile nu se opresc cu toate ca încearcă sa le stăpânească. De ce nu ai răspuns la telefon, un nenorocit de mesaj în care sa îmi spui ca ești bine și ca ai nevoie de timp singur sa reflectezi la nu știu ce mama naibii ai vrut sa reflectezi.

-Îmi pare rău, îmi pare foarte ra....

-Scutește-mă, m-am saturat sa aud de fiecare data cate o scuza. În caz ca nu știai, Ethan prietenul nostru este în coma de ieri.