Fiica Lui Lucifer

~Capitolul 15~

Diana's story.

- Nu- mi vine să cred! Spun eu destul de tare că aproape țipam la "părinți" mei.

- Scumpa mea trebuie să ne crezi. Spune mama cu o voce mică, vocea sa cerea iertare pe care nu prea cred că i- o pot oferi acum.

- Să vă cred!? Țip efectiv la cei doi ce se află în fața mea încercând să îmi explice situația. Mama m- ai mințit aproape șapte spre zece ani. Si acum vrei să te cred?!

- Măcar lasă- ne să îți explicam situația. Intervine tata care este Lucifer.

Ne aflăm în camera mea. Acum o zi am fost externata dar dragi mei părinți au insistat ca eu să mă "odihnesc" după coma în care am fost.

Mă doare că m- au mințit aproape șaptesprezece ani, cel mai mult mă simt "trădată" de mama mea. Am crescut fără tată, aveam uneori nevoia de el. Aveam nevoie de protecția care numai un tată ți- o poate oferi.

– Luați loc. Spun eu prefăcându- mă calmă când defapt sunt extrem de nervoasă, arăt cu mâna spre patul meu împodobit cu lenjerie albă și ea la rândul său decorată cu stele roșii și negre.

– Ne este bine aici unde suntem. Spune Lucifer adică tatăl meu.

– Așa, acum îmi puteți explica și mie cum pot fii eu fiica lui Lucifer și tot odată fiica unui înger în trup de om? Ridic eu tonul la dragii mei părinți. Că eu una nu îmi pot explica, defapt nici cea mai diabolică minte nu și- ar putea imagina măcar.

– E complicat. Spune mama foarte calmă în ciuda situației în care ne aflăm.

– Complicat?! Strig eu la ei -am tot dreptul să fac asta- . Dar pentru mine nu a fost complicat?! Nu a fost complicat să cresc fără tată?!

– Dar- incearca mama sa spună dar i-o tai eu repede.

– Niciun dar! Țip eu. Voi nu știți cum e să crești fără tată, tu, spun eu si arăt spre Lucifer pardon tatăl meu, ai vrut să fii mai presus de El, iar tu, spun și arăt spre mama, tatăl tău trăiește și acum .

– Măcar lasă- ne să îți explic. Spune mama calmămă.

– Chiar vă rog! Spun eu încercând să par calmă.

Nu pot crede în situație am ajuns. Acum câteva luni dacă mă întrebai cine e Lucifer habar nu aveam iar acum este chiar tatăl meu. Viața mea a devenit foarte complica.

– Eu am fost adusă în Infern cu greu m- am îndrăgostit de tatăl tău. Eu o țineam una si bună că nu îl voi iubi dar am făcut- o și el s- a îndrăgostit de mine. După ai apărit tu. Tu nu puteai creste in Infern iar tatăl tă fiind Regele lui trebuia a- l conduce și nu putea veni pe pământ. Îmi explică mama, mda cam la asta mă gândeam și eu.

– Și când aveați de gând să îmi spuneți? Îi întreb pe cei doi fantastici din fața mea.

– Când împlineai 17 ani. Spune Lucifer, pardon tata -chiar nu mă pot obișnui că Diavolul e tata- calm.

– De ce atunci? Îl întreb eu.

– Pentrucă atunci îți vor crește aripile negre. Spune tata, la asta mă așteptam. Și ți se vor "declanșa" puterile.  Îmi măresc ochii din cauza uimirii iar gura mea i- a formă de "O".

– Ce fel de puteri? Îl întreb eu.

– Cum eu sunt Diavolul tu vei fii un demon, dar nu orice fel de demon vei fii vampiriță dar vei avea și aripi ca de înger dar negre. Spune iar ochii mei se măresc mai mult -dacă e posibil-.