Fiica Lui Lucifer

Capitolul 25

Din perspectiva lui Lucifer

Imi trec mainile prin parul nrgru ca ca taciunele si ma privesc in oglinda. In oglinda se preface un barbat inalt cu ochii ca si doua lacuri negre, parul negru ca si smoala curgand lung pe spate pana la mijlocul spatelui in bucle lejere, fata ii este obosita iar mainele ii sunt in lanturi la fel si gatul, pe fata are rani, ii se citea in ochii dorinta de razbunare pentru semeni lui ce l-au alungat de la casa sa, din locul unde s-a nascut. Ma priveste in ochii reprosandu-mi ca m-am schimbat. Imaginea dispare si apare un alt barbat, cu ochii negri ca smoala si parul trecut de mijlocul spatelui de aceasta data drept, perfect drept atat de negru deparca insasi noaptea se asezase si uitase sa plece de acolo. Pe fata i se citea mandria si in ochii aceeasi dorinta arzatoare de razbunare. Acesta dispare, acum in oglinda se preface un barbat cu ochii albastri si parul scurt dar la fel de negru ca smoala. In ochii sai numai razbate dorinta de a se razbuna ce dorinta de a-si proteja fiica si a-i aduce inapoi fericirea ... pe ingerul Stefan, cu orice pret.

M-am schimbat mult.. mult.. cand am fost alungat din Rai eram rau si mandru, intunericum ma acaparase aproape intotalitate dar mai exista o particica din lumina mea de inger, de Heruvim stralucitor, lumina care a fost odata atat de puternica si aceea lumina lupta cu intunericul, am vrut sa imi cer scuze fata de tatal meu si sa ma intorc in Rai dar mandria m-a convins sa nu o fac.

Apoi am devenit din ce in ce mai intunecat, toti se temeau de mine, eram insusi Intunericul, mai ramasese doar o mica scantee in sufletul de lumina care nu razbea in fata intunericului ce ma domina, ma controla. Nu voiam sa mai aud de Rai, de ce am fost eu odata.. eram Printul Intunericului dar nu eram Imparat, nu eram Imparat caci toti se temeau de mine, nu ma iubeau.

Acum m-am schimbat, nu am vrut sa ma schimb. Dar de cand a aparut Maria in viata mea totul s-a schimbat. In aceea zi eram pe pamant, pentruca da ma plictisisem de foc si intuneric iar pe pamant o zi este cat o saptamana in Infern deci nu puteam sta prea mult. Tanara Maria astepta in  statia de autobuz intr-o zi ploioasa. Cand mergeam pe pamant nu ma uitam dupa femei caci aveam in Infern destule dar ea aveea ceva aparte, ceva care ma atragea inexplicabil.. avea ceva pe care il pierdusem acum mult timp. Aveea lumina in ea. Am urmarit-o mult timp si am inceut sa o iubesc chiar daca nu voiam sa recunosc, eram prea mandru pentru asta. Cu zi ce trecea iubirea pentru ea devenea din ce in ce mai puternica iar mica scantee de lumina crestea. Intr-o zi m-am decis sa ies din umbra.. era intr-o cafenea, plangea, iubitul sau o parasise..

O priveam cu lacrimile ii cad pe fata alba ca laptele si cum soarbe din lichidul negru aburind. Ma duc spre ea, ma asez pe scaunul din fata ei. Ea se uita la mine nedumerita.

- Cine esti? Avea o voce mirifica iar eu ma bucuram enorm ca imi vorbea mie, scanteia de lumina creste de cand am vazut-o prima data in aceea statie din autobuz.

- Daca ti-as zice, nu mai crede. Ii spun eu si zambesc stramb.

-  Incerca-ma. Spune ea

- Lucifer.

- Lucifer! Striga o voce masculin si bine cunoacuta mie

- Ce s-a intamaplat Edward? Il intreb.

Iau sticala de whiskey de pe masa si torn lichidul aramiu in doua pahare. Unul i-l dau lui Edward iar unul il pastrez eu.

- Multumesc, spune acesta in timp ce lua o gura din lichidul aramiu.

- Ce s-a intmpalt? Il intreb eu.

- L-am gasit pe Mihail si pumnalul. Spune acesta iar eu raman complet uimit.

- Si? Ai trimis dupa el? Intreb eu.

- Da am trimis 10 demoni dupa el, o sa il tina in viata intr-un depozit pana va duceti voi la el. Spune acesta.