Fiica Lui Lucifer

Capitolul 17

            Ştefan Povesteşte:

- Diana spune-mi unde eşti? Îmi întreb iubita prin telefon.

- Nu îți pot spune, începe ea, dar te asigur că sunt bine.

- Diana, încep eu, tu.. tu chiar ne-ai părăsit?

- Ştefan, nu înțelegi şi nu prea cred că vei înțelege în ce situație complicată mă aflu. Îmi spune Diana iar în vocea sa se simțea un tremur.

- Diana, am început eu, sunt iubitul tău, sunt aici să te ajut şi să te înțeleg.

- Ştefan nu cred că mai putem fii împreună. Spune ea.

Nu, nu pot să cred că Diana chiar s-a despărțit, după câte am pătimit pentru ea, ea chiar s-a despărțit de mine.

- Tu vrei să spui că te desparți mine? O întreb eu.

- Te rog nu o lua aşa. Mă roagă ea.

- Da' cum vrei să o iau? O întreb eu.

- Nu ştiu... ,spune ea, sper să fii bine. Te iubesc Ştefan. Spune şi închide telefonul.

Ea chiar a plecat şi s-a dedpărți de mine. Ea chiar nu se gândeşte la mine? Nu prea cred asta. Dacă i-ar păsa nu ar fii plecat ori ce probleme ar avea. Eu eram aici pentru ea dar ea, a preferat să mă abandoneze.

Într-un acces de furie arunc Samsung-ul meu negru de peretele din fața mea. Nu se sparse, este rezistent.

Nici acum nu îmi vine să cred că Diana a plecat -poate chiar definitiv- fără să îi pese de mine sau de oameni ce țin la ea, a plecat şi atât. Dar dacă nici mie nu mi-ar păsa de ce simte ea? Dar nu pot face asta, o iubesc prea mult ca să o înşel, chiar dacă teoretic şi practic noi suntem despărțiiți eu tot nu pot să mă sărut cu altă fată. Aş trăda-o sau cel puțin aşa cred eu.

Sunt tot în Cluj. Locuiesc singur de ceva timp. Părinți mei au decis să ne mutăm la Bucureşti dar eu nu am vrut. Nu am putut să îmi abandonez prieteni şi pe Diana, căci da o iubesc de când mă ştiu şi chiar nu am putut să o las aici.

Mă duc să îmi ridic telefonul de pe jos. Ecranul se aprinde imediat ce apas pe butonul de aprindere al său. Ceasul arată că este ora 11 a.m, asta înseamnă că mai am o oră până voi începe orele la liceul de arte din Cluj. Astăzi şi în viitor liceul nu ar fii la fel fără Diana.

Mă îndrept spre baie şi îmi las hainele să cadă de pe trupul meu.
După un duş nu foarte lung dar nici foarte scurt. Îmi înfăşor un prosop alb în jurul taliei şi mă duc să mă îmbrac.

                          ***

- A făcut ce ? Întreabă Irina uimită.

- Cum ai auzit a plecat. Îi spun eu ridicând din umeri.

- Unde mai exact? Mă întreabă ea curioasă.

- Nu ştiu, nu a vrut să îmi spună. Îi spun eu Irinei. Ştiu doar că e bine.

Eu şi frumoasa blondă în persoana celei mai bune prietenă a mea, întrăm pe poarta şcolii. Îmi i-au la revedere de la ea - s-a fus la două colege- mă duc în clasă.

Întru în clasa şi mă îndrept spre banca mea şi îmi las gheozdanul, mai sunt 30 de minute şi se va suna de intrare.

Gândul îmi stă tot la frumoasa mea iubită, pardon fostă iubită care e plecată în nu ştiu ce loc, cu habar nu am cine. Mă îndrept spre banca unde stau de obicei cu prieteni mei. Nu suntem gaşca aia populară a şcolii, suntem o gaşcă normală. Îi zăresc pe cei patru prieteni ai mei Josh, Marc, Edy şi Olivia.