Ziua în care m-ai salvat

5.Dependent

 "Fără vicii am fi doar nişte roboţi" 

  Prezenţa sa e intimidantă, însă niciunul dintre rezidenţi nu evită să lucreze cu ea: este un profesor excelent, dar mai presus de asta, este un chirurg excepţional. Amanda McTravish este, într-adevăr, o femeie de succes. Cu zeci de articole publicate, cu postul de Şefă a secţiei de Chirurgie Generală, pe plan profesional se simte împlinită. Ăsta este viciul său. Însă, înaintând în vârstă, aceasta a descoperit că este un singur lucru mai presus decât medicină: Familia sa. 

Acum, privind picăturile de ploaie ce se aruncă pe parbrizul maşinii sale, îşi dă seama că are un singur regret: absenţa din viaţa copiilor săi. I s-a spus acum 19 ani că va trebui să aleagă între o carieră de succes şi o familie fericită. I s-a spus că este uimitor să-ţi vezi copiii crescând, mai uimitor decât rezecţia unui segment hepatic tumoral, pe cale laparoscopică. I s-a spus că va regreta fiecare serbare ratată, fiecare zi de naştere a gemenilor în care a preferat să opereze, în loc să îi vadă suflând în lumânări. I s-au spus toate astea de la un chirurg ce a ales să exceleze pe plan familial: mama sa.

Bunica gemenilor a fost prezentă în copilăria acestora mai mult decât Amanda şi Nestor la un loc. Poveştile înainte de culcare, una pentru fiecare, micul dejun pregătit special, jocurile inventate, au fost posibile doar datorită ei, iar Amanda era conştientă că Jackson îşi iubea bunica mai mult decât orice. 

  Timpuriu, încă de când se jucau în creşa spitalului, ea a observat rivalitatea tacită dintre cei doi nepoţi ai săi, dar nu a putut face nimic pentru a o îndepărta. L-a analizat pe Jackson formându-şi imaginea unui copil model, fără niciun efort, şi pe James încercând din răsputeri să dobândească atenţia părinţilor. 

Dar indiferent de câtă fericire aducea gemenilor, Amanda este convinsă că dânsa poartă vina viitorului distrus al băieţilor. Regretă nespus faptul că şi-a lăsat copii în prezenţa ei pentru că, acum, totul e distrus. 

  —Bineînţeles, dacă ar fi fost la facultatea de medicină, am fi avut încredere în el. Ar fi ştiut cum se desfăşoară recuperarea postoperatorie, remarcă Amanda indignată şi se aşeazămai bine în scaunul său.

—E un băiat inteligent, Amanda. Ştim amândoi că pretextul pe care vrei să îl foloseşti e absurd şi nu va crede niciun cuvânt, îi explică Nestor aşezându-şi mai bine mâinile pe volan atunci când virează pentru a intra pe autostradă.

—Oricum, vom sta câteva minute, cât îi comunicăm vestea. Nu vreau să rămân prea mult timp în camera aia a lui, anunţă ea şi îşi netezeşte cămaşa.

Jackson a fost întotdeauna apropiat de bunica sa, iar această veste îl va da peste cap, este convinsă. I s-au întâmplat atât de multe în ultima lună şi o doare să îl vadă şi mai răvăşit decât este deja.

—Ar trebui să îl suni, să îl anunţi că venim, propune Nestor, neluându-şi ochii de la drum.

Se hotărăşte să străbată centura pentru a ajunge mai repede. Diseară are o înlocuire de valvă, şi chiar dacă e o operaţie pe care până şi un stagiar o poate face, are nevoie să iasă din starea asta mizerabilă.

—Am încercat, dragule. Dar nu e semnal în zona aceasta.

Amanda urmăreşte cu privirea o maşină de pe marginea drumului, apoi aţinteşte casele din depărtare. Cum avea să îi spună fiului său? Face asta mereu, cu rudele pacienţilor. Începe prin a spune că a făcut tot ce se putea, ca mai apoi să îşi exprime condoleanţele. Este dificil de fiecare dată. Dar acum este vorba de familia sa. Este groaznic.    

*

  Zâmbetul ei era de o frumuseţe incredibilă. Îţi putea da o stare de extaz în aceiaşi măsură în care ochii ei te copleşeau. Părul ei blond era strâns într-un coc dezordonat acum, cu câteva şuviţe rebele ce cădeau pe urechile pline de piercing-uri. Jackson a numărat şapte cercei diferiţi aliniaţi de-a lungul urechii stângi a fetei. Atunci când colţurile buzelor sale se ridicau discret şi îşi flutura genele, pomeţii săi se evidentiau perfect. Din când în când, îşi muşca buza inferioară, eliberând-o uşor. O priveşte dându-şi jos jacheta şi aşezând-o lângă ea. Claviculele sale erau conturate perfect şi, cu uimire, distinge 2 rândunele tatuate acolo.