Adio

Capitolul 2

Capitolul 2
– Ea –

Skylar

    Deschid ușa și ... o văd pe ea stând pe pat legată la nu știu câte aparate ... are o mască de aer la gura cea ce ma întristează . Rănile de pe mâini și de pe fata îi sunt acoperite de bandaje... cel mai probabil si celelalte la fel. Încă e sub inconștiență . Părul ei blond ca mierea îi stă perfect pana si acum... ochii ăia întunecați ca noaptea îi sunt ascunși ...

    — Bună ...sper că mă auzi ... sunt eu ... nu știu cum să vorbesc fără să nu plâng . Nu știu cum să îmi cer scuze ... am greșit mult . Crede-mă ca nu stiu ce m-a apucat ... ma cunoști doar... Doar că sunt confuză. Parcă ieri eram cele mai bune prietene si astazi dușmani ... de ce ? De ce nu m-ai existăm noi ? Am greșit cu ceva , înainte de accident? Dar acum nu mai contează ....  vreau doar să te faci bine ... să zâmbești ca înainte ... sa fi fericita ! Macar tu ... de mine ... cred că nu prea o sa mai auzi de mine. Mersi că mi-ai fost alaturi ! Mersi că ai fost tu ! Mersi ...

*  *  *

    Ies din spital în ritm alert pentru că nu vreau să mai stau aici nici un minut în plus. 

    Intru în mașină unde îl găsesc pe Josh exact cum l-am lăsat : ascultând muzică la maxim. 

    — Unde vrei sa mergem acum ?

    — Acasa , îi spun încercând să îi evit privirea. 

    Nu vreau să vadă că am plâns , altfel își va face griji .

    — Ști ... mă gândeam ca de mâine să ne petrecem ceva mai mult timp împreună ... acum cu plecarea mea de o vara ...

    — Ok... Ar fi o idee bună. Ok pai am ajuns. 

    — Mersi .

    — Pentru?

    — Pentru ca îmi ești alături.... pentru că ești un frate bun .

    Stăm îmbrățișați timp de câteva minute . Nu aș mai vrea sa se termine această îmbrățișare dar se sfârșește ...

    Intrăm în casă . Mama sta pe canapea uitându-se pe laptop .

    — Bună scum....

    — Mă duc în camera . Când e gata masa ma chemați.

    Nu vreau să stau de vorbă cu nimeni.  Tot ce vreau este liniște și întuneric.

    Intru în cameră mea si mă așez pe pat ... stau câteva secunde întinsă apoi ma ridic .Trag draperiile acoperind lumina lunii . De obicei ea ma liniștește , dar acum nu simnt nevoia de a fi calmată. Vreau doar întuneric total .Stau si ma holbez în gol.  Cum am putut face așa ceva ?!

    — Masa e gata! îmi spune Josh care este de partea cealaltă a uși .

    Aștept câteva secunde până când presimt că a plecat si cobor jos. Deja simnt miros de friptură si cartofi prăjiți . Ajung în bucătărie și mă așez pe scaunul meu.  Stau câteva minute bune privind mâncarea și tocmai când era să iau un cartof în gură mama spune :