Adio

Capitolul 10

Capitolul 10
– Cum ai ajuns aici ? –

Skylar

    — Deci ? mă întreabă Cassandra.

    — Deci ce ?

    — Off... Te-am văzut mai devreme pe tine și Blake râzând ai vorbind.

    — Da și ?

    — Blake nu prea râde. Se întâmplă ceva între voi ?

    — Ce? Între mine și Blake nu se întâmplă nimic !

    — Cum zici tu...

    Auzi la ea.... eu și Blake... niciodată.

    — Apropo... Alek ?

    — Ce ai tu cu Alek ? o întreb cu zâmbetul până la urechi.

    — Nimic...

    — Cum nimic ? Obrajii și zâmbetul ala te dă de gol .

    — Tu nu îmi spui ce este între tine si Blake, eu nu îți spun ce este între mine și Alek !

    — Unu unu, Cassandra .

    — Unu unu, Skylar !

    — Unde e Adonis ? întreb după un timp.

    — E cu Andreea , spune Cass cu un zâmbet și mai mare.

    Andreea este o tipa chiar de treabă. Am stat mult de vorbă cu ea. Are multe calități. Încă nu am văzut vreun defect la ea. Eu una zic sa ea și Ad se potrivesc de minune !

    După ceva timp apare Sarah.

    — Hey ! Ce faceți ?

    — Stam... plictiseala... tu ?

    — La fel.

    Sarah este la rândul ei o tipa de treabă. Este puțin mai rebele și tăcută, dar când devi prietenă cu ea, este foarte vorbăreață.

    — Ce n-aș da să ma duc la o petrecere acum , ne spune ea. Îmi e dor de muzică dată la maxim ... de dans... fumul de țigară.... piercing-uri.... de distracție.

    — De când ești aici ? Și te rog spune-mi că tu vorbești.

    Râde.

    — Asta e Blake...nu vrea să vorbească.... Sunt aici de un an . Unele persoane sunt norocoase ca stau doar o vară.. depinde și ce ai făcut. Aveam o familie pe care nu o pot numi familie. Mama și tata urlau unul la altul până când se luau la o mica bătaie. Seara era un chin pentru mine. Atunci tata ajungea acasă și începea totul. Auzeam țipetele lor și prin căști. Când am devenit mai mare plecăm de acasă și deabea veneam după două zile. Dansul. Asta era familia mea. De la 15 ani mergeam prin cluburi și dansam. Era singura mea sursă de venit. Ai mei au uitat de mine complet. Mama nu lucra iar din muncă tatălui meu nu ieșeau atât de mulți bani. Jumătate erau cheltuiți prin baruri de către tata. Pe la 16 ani am început să îmi fac tatuaje și piercing-uri. Și șuvițe . Mdea... eram mai toantă pe atunci. Când am împlinit 17 ani am mers la club și am băut cam mult. Am fost drogată,apoi dusă de către un tip acasă la el. Eram în bucătăria lui iar el vroia să mi-o tragă. Eu speriată am luat cuțitul și mdea... eram sub influenta drogurilor. Dimineață când m-am trezit amețită l-am văzut pe tip mort pe jos eu neștiind unde sunt. I-am luat banii și am fugit. Fapta mea a fost descoperită după 3 zile . Am fost 30 de zile la închisoare până când mătușa mea m-a scos de acolo și m-a trimis aici. Știu. O poveste ciudată. La fel ca mine.

    — Nu ești ciudată , îi spun eu.

    — Ești specială ! îi spune Cass.

    — Mersi fetelor ! spune și ne cuprinde într-o îmbrățișare.

    — Stați la povești? ne întreabă Alek care se așază lângă noi.

    — Mdea... M-au întrebat de ce sunt aici, îi spune Sarah. Cum mai e cu viața ta ?

    — Diferită. De un an în coace. Diferită.

    — Deci mai toți sunteți de un an, aici ? îi întreb uimită.

    — Se pare că da.

    — Tu, cum ai ajuns aici ? îl întreabă Cass.

    —Am falsificat acte ale polițiștilor , și l-am ajutat pe vărul meu să evadeze de acolo. Haker născut.

    — Ceaw ! ne surprinde Andreea, care vine alături de Ad.

    — Ce faceți? ne întreabă Ad.

    — Stăm la povești, îi spune Alek.

    — Andreea, tu cum ai ajuns aici ? o întreb .

    — Am băgat în spital o tipă. Nu mă pricep la condus.... nu că aș fi avut permis de conducere... eram beată. Am furat o mașină. Am omorât o tipă... se mai întâmplă!

    — Da voi doi, îi întreabă Alek pe Cass și Ad. Cum ați ajuns aici ?

    — Amândoi am torturat un tip. Pentru nimic, spune Cass , cu o voce mai joasă.

    — Erai drogată! spune Ad. Idiotul pe care l-am torturat împreună a fost iubitul ei. El a învățat-o să se drogheze și eu la nervi nu gândesc. Acționez direct. Erai dependenta. Mama și tata nu știau. Doar eu știam.

    — Interesant. Dar tu , Sky ? mă întreabă Alek. Cum ai ajuns aici ?

    Le-am povestit de cea ce am făcut. Le-am spus pe scurt că de fapt sunt în locul ăsta din greșeală. Că Nikki mă trădase, într-un fel sau altul.... că ea sărise cu cuțitul la mine. Le-am spus și de fapta mea din One World Trade Centre . Și că i-am spus adio lui Nikki. Și de cea ce vreau să fac pe viitor.

    — Poate ... putem să mergem împreună, le spun.

    — Sigur !

    — Da !

    — Unde e Blake ? Trebuie să vină și el cu noi ! Am face o echipă pe cinste, spune Alek.

    — M-am auzit strigăt ? ne surprinde Blake.

    Se așază lângă noi și începem să îi povestim ideea noastră –imediat ce ieșim de aici, părăsim orașul–. El a spus că nu mai are nimic de pierdut .

    — Deci. Ieșim de aici și plecăm împreună ? întreabă Andreea.

    — Da.

    — Super !

    Pe vrute pe nevrute ... mi-am făcut prieteni. Am încredere în ei. Abia aștept să scap din locul ăsta. Abia aștept să început totul de la 0 alături de noi mei prieteni! Posibil... și singuri...