Vreau sa fiu urata

8.6K 162 46
                                    

       Era o zi calma si placuta ca toate celelalte, eu si cele doua prietene ale mele,Roxana si Andreea, stateam tolanite la soare pe iarba verde din fata casei unde eu locuiam.

 -Ce facem? Iesim diseara? Roxana a spus ca vrea, e  randul tau sa accepti. Si-asa stai in casa aproape toata saptamana. Hai Cosmina,spune da.

       Asa incerca Andreea sa ma convinga sa ies si eu in oras ca toti oamenii. Dar eu ies, va jur ca ies, ies la cumparaturi, ies sa-mi plimb catelul. Am acceptat si nici eu nu stiu de ce, nu-mi plac cluburile, nu-mi place acea muzica galagioasa, e peste tot fum si daca te uiti jos tot ce vezi e bautura varsata , hartii, si mucuri de tigari, nu sunt sigura dar odata am vazut un prezervativ. Seara isi aseza mandra perdeaua incetosata peste noi, cautam ici colo mici raze de soare ca sa pot sa vad mai bine daca mi-am intins fondul de ten cum trebuie pe fata, de obicei nu o fac cum trebuie si ajung sa arat ca un dalmatian.

      Creionul negru, dermatograf, parea sa aiba propria lui vointa, un ochi arata bine iar celalalt parea desenat de un copil din clasa a 2-a.Reusesc intr-un final sa trag o linie cat de cat dreapta, acum ramane sa imi gasesc ceva cu care as putea sa ma imbrac. Cand nu stiu ce sa fac, imi iau o rochie ,e o singura piesa si pot sa port cam orice fel de incaltaminte la ea. Sunt prea inalta, deci, tocurile mie nu mi se potrivesc, culorile pe fata mea nu stau chiar bine, sunt bruneta, daca imi pun ruj roz o sa arat de parca am mancat cadavre, albastru la ochi apare ca si cand tata m-a batut si multe altele. Daca as fi avut ochii verzi, si tenul alb viata mea ar fi fost perfecta. Ce sa fac cu doi ochi maronii si un ten masliniu? Nu e nimic de mazgalit acolo.

      Termin cu transformarea mea dintr-o fata simpla intr-o fata "wow". Ma suna Andreea sa ma certe ca am intarziat, nici nu-i mai raspund ma duc direct la club, sigur o gasesc acolo.

 -Cosmina, de ce intarzii mereu? Macar te-ai aranjat cum se cuvine, nu mai stam aici, am vorbit cu Roxana si a zis ca in 5 minute o sa vina ea cu niste prieteni, ne urcam in masina si mergem in Bucuresti.

 -Andreea, tu glumesti? Eu abia daca am vrut sa vin pana aici si acum imi spui ca mergem in Bucuresti? Nu merg nicaieri ,ma duc acasa.

  -Stai Cosmina, te rog nu pleca, nici eu nu stiu cine vine cu noi, doar nu o sa ma lasi singura nu-i asa?

      Cum sa-mi las prietena cea mai buna sa plece cu niste straini? In fata clubului oprise o masina, o masina neagra, de lux, si cu muzica foarte tare pornita. Iesise din masina Roxana cu 3 barbati dubiosi. Intru in masina si ma simt vinovata, Andreea si Roxana danseaza iar  ceilalti se uita la ele ca la niste bucati de carne aromate si numai bune de mancat. Unul dintre ei scoate ceva din buzunar intr-un pliculet ca cel pe care il cumperi cu martisoare. Presupun ca sunt droguri, e un praf alb care isi face traseu spre nasul barbatilor si nasul fetelor. Ce caut eu aici? Mai bine stateam acasa la un film si un ceai aromat.

  -Hai Cosmina, incearca si tu, e reteta perfecta pentru o noapte de neuitat.

  -Imi pare rau dar nu am incercat niciodata si nu am de gand sa incerc tocmai acum, de fapt daca ati putea sa ma lasati la primul hotel pe care il vedeti as fi foarte multumita.

  -Auzi scumpo, ai telefon?

  -Da am, de ce?

Ciudatul care mai devreme se droga ma intreaba daca am telefon, nu inteleg de ce am venit in seara asta aici, am gresit.

  -Arata-mi-l papusa, poate iti fac cadou un alt telefon

I l-am aratat, iar el l-a luat si l-a aruncat pe geamul limuzinei. In acel moment am stiut ca ceva rau va avea sa se intample dar nu puteam sa opresc nimic, au blocat portierile si geamurile, eram pe un camp unde se zarea o vila, nimic prin jur. Au oprit acolo, primul meu gand a fost "ce bine, e un hotel" inca ma inecam in propria prostie. Dupa ce au deblocheaza intreaga masina, ne  invita in casa. E mare si pare ca nu a mai locuit nimeni acolo de mult timp, praful sta  neclintit pe mobila scumpa, unele sunt inca invelite in plastic, asa cum le-au cumparat. Prietenele mele sunt deja ametite, Andreea se dezbraca si ramane in chiloti, Roxana se joaca provocativ cu lantul de la blugii unui barbat. Pentru cateva minute ramanem singure, ei au spus ca se duc sa caute ceva, de fapt s-au dus sa vorbeasca in bucataria imensa. Profit de ocazie si le mustrez  cu vocea tremurand pe fete:

-Voi sunteti sanatoase? Unde ne aflam, cine sunt astia Andreea? De unde ii cunosti? Eu am sa plec acum.

Ma indreptam grabita spre usa iar cand mai aveam putin si reuseam sa o deschid unul dintre ei a impins-o inapoi si pe mine m-a luat in brate.

-Unde pleci papusa? Ai uitat ca avem program in seara asta?

-Nu avem program, lasa-ma sa plec sau tip, ma duc la politie si le spun ca ai tinut ostatice 3 fete.

-Vorbesti cam mult, da-ti jos panarama aia de rochie.

Am refuzat, am tipat si urlat cat am putut de tare, el m-a trantit pe canapeaua de pe acel hol si mi-a dat jos chilotii intr-un mod brutal, m-a strans de gat in timp ce imi mangaia corpul, iar eu am vomitat tot ce mancasem pana atunci. Imi era scarba, mirosea a tutun si a rau. Prima oara m-a batut, fara mila, cu multa placere si ardoare, imi curgea sange din nas si nici macar nu mai puteam sa plang, scoateam niste sunete ce semanau cu plansetele copiilor abia nascuti. Mi-a ordonat sa fac anumite lucruri, cum sa ii deschid cureaua, in ce pozitie sa stau si multe alte dorinte. Eu eram prea slabita ca sa pot sa fac ceva, asa ca el a decis sa ma lege in asa fel incat sa stau aplecata pe masa fara sa mai cad. Le strigam pe ele, dar fetele nu erau acolo. Cand monstrul a terminat, m-a lasat afara pe sosea, unde habar nu am cum am ajuns, fetele nu erau cu mine, stateam intinsa pe asfaltul rece, simteam cum bruma isi aseaza plapuma pe mine.

Dupa o saptamana m-am trezit in spital cu zece mii de fire atarnate pe mine, ma dureau toate si nu puteam sa scot nici un cuvant. Eram sufocata de durerea din suflet, eram speriata si imi doream sa mor cat mai repede posibil...

Va rog sa imi spuneti unde am gresit ca sa pot repara greseala ^_^

Vreau sa fiu urataWhere stories live. Discover now