Capitolul 17- E bine!

809 71 38
                                    

M-am trezit cu dureri de cap inimaginabil de ingrozitoare. Doctorul intra in salon se uita pe vesnicele fise si imi spune tinandu-se de bara patului.

 - Cum te simti Cosmina?

 - Ca dracu!  Ce caut aici, voiam sa te caut sau pe oricine altcineva sa imi spuna si mie ce se intampla.

 - O sa iti spuna mama ta si prietenul cred. Sunt pe hol, asteapta de ieri aici. Dar ma asteptam sa uiti cateva pasaje.

Mama, eu, prieten, nu inteleg. Credeam ca e totul bine. Tot ce stiu e ca trebuia sa ma duc sa ma intalnesc cu Roxana in fata clubului. Ce s-a intamplat? Nu am mai ajuns? De ce? Ce pasaje?

 - Mama, ce s-a intamplat? Cine e el? spun eu aratand cu o carja spre baiatul care venise cu ea.

 - Ah, nimic scumpo, ai iesit afara si a avut loc un accident de masina. Ai fost in... coma ceva timp dar e totul bine nu-ti fa griji. El e un prieten de al tau, Dragos.

 - Hei, spune baiatul cu o oarecare relaxare in vocea lui.

Ce e de facut acum? Dupa atata timp se mai merita sa mai caut ceva? Fetele sigur au familiile lor, viata lor. Eu nu am nimic, poate doar ghinion. Mi-a dat mama mai multe detalii, toate sangeroase. Ce nenorociti mai au carnete de conducere in ziua de azi. Eu am reinceput scoala. Facultatea. Dragos s-a mutat in acelasi oras cu mine, si incepe sa se infiripe ceva intre noi. E dragut, nu foarte tare dar e. Tata e si acum in Germania, ne-a invitat pe toti acolo dar din motive nestiute mama a spus nu, si nu a ramas. O sa il vad cand o sa vina in tara. Viata mea pare frumoasa acum. E chiar genul de viata pe care mi-am dorit-o mereu. Ma intreb inainte cum era? Oare m-am schimbat? Oare inainte purtam aceleasi haine, aveam aceleasi gusturi? Dragos si-a facut un obicei sa imi cumpere KinderEggs in fiecare zi. E asa dragut uneori, ma mir cum de m-a asteptat atata timp. Cred ca ma iubeste. E bine, chiar e bine...

Vreau sa fiu urataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum