Tocilara 💋💟

Capitolul 9

Chiar simt ca nu ma pot trezi. Era asa de bine in brațele lui încât as sta o zi întreagă. Ma foiesc putin pentu ca mi-e cald si incerc sa nu il trezesc.

-Ce ai printeso? ma intreaba încă cu ochii închisi.

-Pe tine. il sărut dulce asa face si el, punandu-si mana pe talia mea tragandu-ma mai aproape de el.

-Mhm. Imi sopteste si imi strânge fundul cu ambele mâini, eu inrosindu-ma.

-Esti asa de rușinoasă iubire. Ranjeste si se pune pe mine, lasandu-mi saruturi pe gât in jos. Isi trece o mana pe piciorul meu si il atinge placut. Ma sărută încă o data pe buze si se da jos din pat.

-Nu pleca..spun tristă.

Se asează din nou langa mine si începe sa ma gadile, eu încercând sa scap de chinul asta si sa spun sa se oprească. Ma ridic din pat cu greu si alerg pe hol. Il vad după mine si măresc pasul coborând scările. Slapii se fac alunecosi si din neatenție, ma impiedic de o treapta, căzând si totul fiind in ceata auzind strigăte.

Noel Pov:

Alerg după ea, încercând sa măresc pasul pana când o vad uimit rostogolindu-se le scări intr-o balta de sânge. O strig si cobor după ea. O iau in brate si ii dau părul blond pe o parte, privind-o cu lacrimi in ochi.

-Nu imi fa asta Meg. Te rog..Nu..ii soptesc cu lacrimi in ochi si sun ambulanta.

Peste 2 ore:

Stau intr-un afurisit de hol din spital asteptând vreo veste de la doctor împreună cu părinții ei ce stăteau îngrijorați intrebandu-ma de zeci de mii de ori ce s-a intamplat. Imaginile cu ea in balta de sânge imi apar in minte si câteva lacrimi mi se preling pe fata, sperând din tot sufletul sa se trezească. Gândurile imi sunt spulberate de doctorul ce a părăsit camera si se apropie de noi.

-Cine sunteți?

-Iubitul ei. Va rog lasati-ma sa intru.

-Doar familia imi pare rău. zice nepasator si isi continua drumul.

-Oh, ba nu, ma lasi sa intru ori iti jur ca te las fara ochelari. zic nervos, strangandu-mi pumnii si intrând in camera.

O vad intr-un pat, singura, aparatele bibuind. Avea fata palidă, parul dezordonat si era rece. Ma asez pe un scaun langa ea si o țin de mana, sarutand-o încet pe crestet.

-Te iubesc..soptesc si stau aplecat langa ea.

Usa se deschide făcând aparitia părinții ei si Amely. Toți intra, fiecare cu o tristete pe chip, asezandu-se pe un fotoliu.

-Stiu ca tii mult la ea..zice mama lui Meg cu lacrimi in ochi.

-Sper doar sa se trezească..soptesc si adorm pe pieptul ei.

Simt o mana ce imi atinge fata calm. Mana era rece si tremura. Imi ridic capul si vad ca s-a trezit si încearcă sa zâmbească. O imbratisez strâns si o sărut dulce pe buze, tinand-o de talie.

-Te-ai trezit! Te iubesc asa mult printeso, nu mai pleca. zâmbesc si o strang mai tare.

-Si eu te iubesc idiotule. Zambeste si ma sărută placut. Buzele ei sunt fine si reci. Ochii i se luminează când vede cat de fericit sunt ca o am inapoi, ca o pot simti, atinge din nou, sa ii simt din nou parfumul ei imbietor. Nici nu imi pot imagina viața fara o persoana ca ea.

Părinții ei se trezesc asa si Amely si toata lumea o îmbrătisează, toți având un zâmbet pe fata.

-Pot sa merg acasa? Patul asta nu e deloc confortabil..zambeste si ma ține de mana.

-Da printeso, putem merge.

Sper ca v-a placut acest capitol, ma bucur ca va place cartea, si ma bucur ca am din ce in ce mai mulți cititori. Va ador ceau :*