Tocilara 💋💟

Capitolul 10

Meggie Pov:

Ma ridic cu greu din patul asta extrem de necomfortabil si il țin de mana pe Noel.

-Esti gata sa mergem acasa? ma intreaba cu un zâmbet gigantic pe fata.

-Care acasa? Cine esti? Întreb cu gândul de a-l speria.

-Meg, nu fa glume cu mine, nu iti iese. zambeste si ma trage de mana, amândoi mergând spre iesirea din spital.

-Ce glume? ma uit la el încercând sa nu râd.

-Glume banale. zambeste si imi da un sărut, eu incruntandu-ma.

-Te urăsc! incerc sa strig si imi incrucisez mâinile.

-Eu nu, eu te ador. zambeste si ma strânge in brate, amândoi mergând spre parcare.

Deschide masina si ne pornim sa plecăm pana când cineva il suna. Pe ecran apare numele Natalie. El ignora apelul si porneste masina.

-Cine era? ma trezesc vorbind

-Nimeni important iubire. Vreau sa imi petrec toata ziua asta cu tine baby.

Zâmbesc la auzul vorbelor sale si ma apropii de el si il sărut usor.
Ranjeste si ne pornim, indepartandu-ne de spital, ce usurare, nu mai vreau sa vad sau sa ma mai aflu in clădirea aia.

Am ajuns peste 5 minute, eu aproape adormind. Se pare ca am ajuns la casa lui. Deci "acasa" este casa lui, frumos.

Nici nu l-am zărit când a iesit din masina  si imi deschide portiera, ajutându-ma sa ies. Ii zâmbesc si mergem pe o cărare care duce la intrarea casei. Ma opresc putin, facandu-l sa se uite la mine.

-Ce s-a intamplat? se apropie de mine.

-Nu am haine de schimb. zâmbesc iar el rade.

-De fapt ai vreo 10 tricouri albe si negre care mi-ar face placere sa te vad in ele baby. ranjeste si ma sărută dulce punandu-ma pe o banca langa casa.

Ne intindem, el punandu-se pe mine, simtindu-i parfumul care mi-a lipsit mult timp. Ma sărută pe gât in jos desfandu-mi nasturii de la cămasa, lăsându-mi mici saruturi cu limba pe burta.

-Mi-ai lipsit iubire. sopteste continuând sa ma sărute.

-Si eu idiotule. Ii zâmbesc si ne dăm jos de pe banca, aranjandu-ne cât de cat. Ajungem in fata usii si batem la usa. Maria ne întâmpină cu un zâmbet gigantic pe fata si ma îmbrătisează strâns.

-Domnule, aveti un musafir. spune Mara iar el se încruntă.

-Cine? intreaba Noel si intra in casa, amândoi văzând o fata brunetă, fata ei fiind pictată cu mult machiaj. Se ridica de pe canapea si il îmbrătisează pe Noel,el fiind putin uimit.

-Noel, imi pare rău. spune si il îmbrătisează strâns, eu uitandu-ma la toate astea surprinsă.

Sper ca v-a placut si acest capitol, ma bucur ca va place cartea, sunt foarte bucuroasă pentru ca cartea are din ce in ce mai mulți cititori. Va pup :*