Capitolul 29

1.8K 86 15
                                    

Hunter's POV
- Tara, nu stiu cu ce te-a pacalit, insa crede-ma, nimic din ce spune ea nu este adevarat.
- Ba da, este. spune ea. Acum du-te inapoi la ea, are nevoie de tine.
Dupa ce am aflat rezultatele testului ADN, i-am multumit doctorului si am plecat din spital. Testul acesta ii poate dovedi Tarei ca Marie minte.
- Atunci de ce acel copil nu a fost al meu? intreb eu iar ea face ochii mari, insa continua sa isi bea cafeaua.
- "A fost"? intreaba ea.
- Da, a fost. Nu mai este, din pacate. spun eu iar ea se ineaca cu cafeaua si se ridica de pe scaun.
- I-ai omorat copilul?! Esti retardat?
- Nu am omorat eu copilul. Marie a cazut pe scari.
Tara incepe sa isi maseze tamplele, plimbandu-se prin camera.
- Ai dovezi ca nu era copilul tau?
I-am oferit Tarei testul ADN iar ea s-a incruntat cand a ajuns la final. A oftat si mi-a dat testul inapoi.
- Mi-a spus ca te-ai indragostit de altcineva in timp ce ea era insarcinata iar fata aia v-a despartit. Chiar este adevarat ca Lex nu ma mai iubeste? spune Tara iar eu o iau in brate.
- Lexy te iubeste foarte mult, crede-ma. Marie te-a mintit, Tara..spun eu. Nici nu am stiut ca este insarcinata. M-am despartit de ea deoarece m-a inselat, nu eu am inselat-o pe ea.
- Scuze. Cred ca numai asta iti pot oferi...
O idee mi-a trecut prin minte si am inceput sa zambesc.
- De fapt, cred ca mai poti face ceva.
______________
- Spune-i la revedere unchiului tau!
Lexy ma ia in brate si ma pupa pe obraz, dupa care fuge in bratele Tarei.
- Haide! spune Lex zambind.
- Vom fi inapoi de sarbatori, promitem! spune Tara.
M-am gandit ca putin timp petrecut impreuna cu mama ei nu i-ar face rau lui Lexy. Dimpotriva, ar inveseli-o din nou. O vacanta in Paris suna bine si pentru mine. Dar, mai intai, trebuie sa ii cer scuze Sofiei deoarece am fost un dobitoc.
A trecut o saptamana de la incident. Marie a fost trimisa la o clinica privata, departe de orasul acesta ca sa se vindece de depresia in care a cazut. Inainte sa plece, si-a recunoscut toate minciunile si mi-a promis ca nu o voi mai vedea niciodata. La un moment dat, chiar mi-a parut rau pentru ea.
Nu imi mai ramane decat sa repar ceea ce am stricat.
________
Sofia's POV
O alta furtuna de zapada, o alta pana de curent. Oftez si imi ridic patura pana la gat deoarece frigul a pus stapanire pe intreaga casa. Lumanarile din living lumineaza, insa nu prea fac caldura, din pacate. Privesc fulgii pe fereastra imensa din living in timp ce in gandul meu se da o mica bataie.
O bataie in a ma gandi si a nu ma gandi la ce face el. Oare e fericit? Trebuie sa fie, doar este impreuna cu cea pe care o iubeste si ii poarta copilul. Si familia sa este fericita pentru ei doi.
Insa, stiu o singura persoana din acea familie care nu este fericita: Lexy. Stiu cat de mult o ura pe Marie din cauza felului in care se comporta cu ea. Oare inca se comporta asa cu ea? Sper ca nu. Sper ca totul este bine la ei acolo, deoarece la mine totul este ok.
Sunt impreuna cu micutul sau micuta mea si asta este tot ceea ce conteaza. Nu am nevoie de nimeni si de nimic in acest moment, inafara de copilul meu.
Tresar atunci cand aud ciocanituri puternice in usa de la intrare. Ma ridic usor si ma indrept spre usa, uitandu-ma pe vizor. Insa, din pacate, nu pot distinge nimic din cauza furtunii. Tresar din nou atunci cand acele ciocanituri devin tot mai puternice.
- Sofia!
Sangele imi ingheata in vene atunci cand imi aud numele rostit de o voce familiara. Descui usa si o deschid, lasand persoana ce batea in usa sa intre inauntru. Incui usa la loc si ii arunc patura ce o aveam pe mine lui.
Cu ajutorul lanternei pe care o aveam in mana ajung in living si ma asez din nou pe canapea.
- Sofia, te rog sa ma asculti. spune el intrand in living.
- In primul rand, am ascultat destule in biroul tau. In al doilea rand, deoarece sunt o persoana cu inima, nu ca altii.. Stai linistit, nu voi da nume. Te voi lasa sa stai aici pana ce va inceta furtuna. Dupa aceea te voi ruga sa pleci si sa dispari din viata mea. spun eu si imi inghit lacrimile.
Nu, nu plange, nu acum in fata lui! Gandeste-te la binele copilului..
- Sofia, iarta-ma. Uite daca vrei, ma asez in genunchi ca sa ma ierti.
Gandeste-te la ce este mai bine pentru copil...
Hunter se aseaza in genunchi si isi pune capul in poala mea, insa eu il ignor. Sau cel putin incerc.
- Lasa-ma in pace. Ce cauti aici, nu ar trebui sa fii cu familia ta? Cu cea pe care o iubesti si din cauza careia m-ai jucat pe degete? Ce este, acum nu mai sunt o sarantoaca care iti vrea doar banii?
- Lasa-ma sa iti explic, te rog. Asculta-ma pentru o ultima data iar dupa aceea voi pleca daca vei spune tu, iti jur. spune el si isi ridica capul.
Eu oftez si imi inghit iar lacrimile, lasandu-l sa imi spuna ceea ce avea de spus.
___________
- Tu stii cat de dureros a fost pentru mine sa te ascult spunandu-mi acele lucruri?! Nu, nu stii! Puteai sa imi spui si as fi inteles! spun eu si ma ridic de pe canapea.
- Nu am vrut sa iti fac rau, Sofia, nu am intentionat niciodata sa fac acest lucru. Iarta-ma, te rog. spune el si se ridica, luandu-mi mainile intr-ale sale. Te rog.
Lacrimile incep sa imi curga siroaie pe obraji insa el mi le sterge si ma ia in brate, rugandu-ma sa il iert.
- M-ai ranit. spun eu iar el ma strange si mai tare in bratele sale.
- Stiu Sofia, insa nu a fost cu intentie. Iarta-ma. Iti promit ca nu te voi mai intrista vreodata daca ma ierti. Iti promit ca totul o sa fie exact cum a fost la inceput.
.
.
.
.
Sa inchei aici? Ar fi un sfarsit bun.
.
.
.
.
Neah, nu va pot lasa asa..
.
.
- Am nevoie de timp. spun eu si ma eliberez din stransoarea sa, stergandu-mi lacrimile. Poti dormi pe canapea in seara asta, insa vreau sa pleci maine, daca tu chiar vrei sa indrepti lucrurile. Din cauza ta aproape am pierdut b---... In fine.
El ofteaza si se aseaza pe canapea, privind atent podeaua. Imi regret decizia insa ma grabesc catre camera mea, unde ma ascund sub plapuma pufoasa si dau frau liber lacrimilor, adormind dupa ceva timp.
M-am trezit dimineata, am aruncat rapid ceva confortabil pe mine si m-am grabit catre living. El era tot pe canapea, fața sa fiind acoperita de patura. Am incercat sa il trezesc, insa fara succes. Am luat patura si i-am pus mana pe frunte, care mai avea putin si îi lua foc.
Cu greu l-am dus in camera mea, unde i-am pus comprese reci pe frunte timp de o ora. Eram speriata deoarece puteam si eu sa iau raceala si bebelusul sa pateasca ceva. Dupa ce febra i-a mai trecut, am coborat in bucatarie si am gatit rapid o supa. Am urcat inapoi in camera iar el s-a trezit si incerca sa se ridice din pat.
- Scuze, trebuia sa plec de mult timp. spune el iar eu il imping inapoi in pat.
- La cum arati sunt sigura ca o sa cazi din picioare cum iesi din casa. In plus, nu ai cum sa pleci, nu a incetat furtuna. spun eu iar el imi zambeste.
Eu l-am dat afara, insa tot eu am grija de el.
- M-am purtat ca un nemernic cu tine iar tu ai grija de mine.. el face o mica pauza pentru a tusi, dupa care continua. Chiar nu putem fii ca inainte?
- Ia si mananca.
- Te rog..
- Se raceste supa. zic eu si îi dau sa manance.
Imi pare rau, Hunter...
_____________
- Trebuie sa plec Sofia, te-am deranjat destul. Iti multumesc... pentru tot. Poate ca nu o sa ne mai vedem ceva timp, insa vreau sa stii ca eu.. Eu te iubesc. spune el iar eu imi musc buza pentru a nu plange iar.
- Poftim, ai uitat cadoul oferit de mama. zice si imi da albumul.
Din album cade o mica poza iar Hunter s-a grabit sa o ridice de pe jos. In tot acel timp scurt, eu m-am albit la fața.. era ecografia mea.
El s-a uitat scurt la ecografie, dupa care si-a indreptat privirea catre mine.
- De ce te uiti asa la mine? Este a mamei tale.. Da-mi-o! zic eu si incerc sa i-o iau din mana.
- Daca este a mamei, atunci de ce numele tau este scris pe ea? spune el iar eu reusesc sa iau ecografia din mana sa.
- Pentru ca..
- Ai ceva de spus? 
- Stii ce, am foarte multe de spus. Daca asta voiai sa aflii, da, sunt insarcinata! Si da, este copilul tau! Nu ti-am spus nimic, si nici nu planuiam sa iti spun deoarece nu meritai sa fii tata pentru acest copil dupa ce mi-ai spus acele lucruri! Stii ca din cauza cuvintelor tale aproape l-am pierdut? Tu stii ca in fiecare seara am plans pentru ca te iubeam si ma distrugea faptul ca erai cu altcineva?!
- Sofia...
- Nu stiai! Daca patea ceva bebelusul te omoram cu mainile mele! M-ai ranit Hunter.. si fizic si psihic.
Sunt luata in brate si plang cum nu am mai plans vreodata.
Chiar m-ai ranit... insa ceea ce este stricat se poate repara, incetul cu incetul.

My BossWhere stories live. Discover now