Memoriile unui pescar

T R E I

Îl aşteptam pe micul meu învăţăcel, sperând să îşi facă apariţia in siguranţă. Trecuseră câţiva ani, iar mentalitatea lui crescuse şi înflorise precum o floare de crin. Era alb, curat, fără pic de răutate, inspirând bucurie de fiecare dată când aveai ocazia să îi priveşti chipul blând. Ochii de un verde smarald te ajutau să visezi la ziua de mâine, la o zii mai bună, într-un loc mai bun.

Învaţa totul foarte repede. Nu uitase de mine niciodată, iar prezenţa lui mă întinerea cu inca 20 de ani. Speram să nu inceteze niciodată din a mă vizita, să stea în dreptul meu la fel cum o făcea şi în acest moment, rugându-mă sa il luminez cu poveştile mele neinvechite încă.

― Ce mai face mama ta? Am cerut să aflu, aruncând undiţa şi privind cum pluta se ridica deasupra baltei.

Copilul tăcu, parcă neauzind întrebarea mea. Ştiam că îl deranjau astfel de subiecte, însă odată ce se confrunta cu unele probleme, era preferabil să ştie cum să le facă faţă. Îmi sprijinisem una dintre mâini pe umărul sau, încercând să-i dau curaj, după care oftasem lung.

― Nu are încredere în mine că o pot ajuta, se planse el pe un ton de copil. Îşi plecase capul pe umărul meu, căutând alinare în tot ce îl înconjura.

― Oh, fiule, începusem eu să zic. Încrederea este cel mai de preţ lucru pe care ţi-l poate oferii o persoană. Este cel mai greu de câştigat şi la rândul ei, cel mai uşor de pierdut.

― Mama şi-a pierdut încrederea în mine, pescare?

― Oho, am ras eu scurt, mângâindu-mi barba sură.

Adam mă privii, aşteptând să continui. Respiraţiile sale scurte erau rugăminţile gândite şi nu cugetate.

― Încă nu i-ai câştigat încrederea, tinere. Aceasta este asemenea unei păpădii.

― O păpădie? Se miră el, făcând ochi mari şi ridicându-şi sprâncenele.

― Întocmai! Păpădia îşi face apariţia primavara, sau vara.Până ca ea să crească şi să-i apară coroniţa gălbuie, avem de aşteptat, corect?

Băiatul îngădui cu o mişcare a capului, după care ascultă mai departe.

― După cum spuneam, avem de aşteptat cam două anotimpuri şi jumătate ca păpădia să apară. Mai întâi e galbenă, vie, colorată. Cu timpul, din cauza soarelui şi a căldurii, ea se usucă, devenind o punguţă cu puf gri, sensibilă la adierile vântului. Ei bine, să presupunem că încrederea este păpădia aceasca, am continuat, rupând de pe jos vedeta subiectului nostru.

Am ridicat-o sus, în bătaia soarelui pentru ca Adam să o poată analiza aşa cum trebuie.

― După cum vezi, păpădia asta e în stagiul în care devine din ce în ce mai sensibilă. Acum, ţin încrederea unei persoane în mâna, explicasem eu, încercând să mă fac cât mai înţeles.

Trasem aer în piept, băgând de seama că toată atenţia copilului era îndreptată către floare, după care, suflasem. Zeci de ace pufoase, ce cândva fuseseră petale îşi luaseră zborul, unele dintre ele aşezându-se în jurul nostru. Mi-am întors grăbit privirea, uitându-mă la Adam, care înţelesese mesajul meu.

―Nu mai e încrederea...

Tonul vocii sale era unul jos şi trist, ceea ce mă făcu să realizez cât de afectat era.

― Adevărat, fiule. A durat mult timp până am avut ocazia să rup o păpădie, nu-i aşa? La fel de mult durează şi pentru a câştiga încrederea cuiva. Uneori, îţi poate lua luni, ani, sau chiar o viaţă întreagă. Ceea ce am vrut să îţi arăt, este faptul că ea se pierde farte uşor. Păpădia şi-a pierdut rodul fiindcă am suflat puternic spre ea, dezgolind-o şi lăsând-o fără lucrul cel mai de pret.

El mă privii buimac, dându-mi şansa să il fac să înţeleagă totul mai bine.

― Dacă pierzi încrederea cuiva, pierduta va fi pe veci. La fel cum păpădia şi-a pierdut puful şi nu îl mai poate recăpăta, tot la fel se va întâmpla şi cu încrederea pe care cineva o va avea în tine. De aceea, tinere, nu sufla niciodată prea tare în direcţia semenului tău. Îi vei zbura chiar şi ultimele farame de siguranţă pe care le va avea în tine, şi îi vei seca încrederea.

― Dar până să o pierd, cum fac să o câştig? Mă întrebase el, aşteptând din nou un răspuns.

― Cu multă răbdare şi iubire, fiule. Natura a avut răbdare ca păpădia să răsară, şi a iubit-o oferindu-i căldură solară. Iubeşte-l si tu pe apropele tău, iar încrederea se va construi în timp.