Memoriile unui pescar

S A PT E

Adam dormea lângă mine, pieptul ridicându-i-se în ritm alert de fiecare dată. Reuşise să aţipească, lucru datorat faptului că nu dormise de câteva nopţi bune. Avea ochii plânşi, trişti şi roşi de la atâta scărpinat. Ploapele îi erau împânzite de vene albăstrui, ce coborau până sub ochi, dându-i o înfăţişare sinistră.

Cu toate acestea, era bine că adormise. Soarele ieşi câteva clipe pe cer, alintându-i pielea şi încălzindu-ne pe amândoi. Îmi privisem preţ de câteva secunde mănuşile groase, spunând:

― Îmi pare rău că nu îţi pot da nimic în schimb, tinere.

Trasem adânc aer in piept, pentru a-mi alunga starea de moleşeală, după care un sunet îmi ţiui în urechi.

― Îmi oferi mai multe decât ai crede.

Băiatul se ridică în şezut, tradandu-mi instinctele ce acum câteva minute credeau că doarme. Îmi luă undiţa din mâna, lăsându-mă cu braţele goale şi incomplete.

― Nu ai oboist, pescare?

― Când faci ce-ţi place, nu oboseşti niciodată. Atunci când îţi găseşti liniştea într-un lucru, caut-o mereu. Problema apare însă când nu poţi găsi fericire în nimic, astfel rămâi o perioada lungă înăbuşit în amar.

― Ce vrei să spui? Întrebarea venise precum un fulger.

― Îţi spun că pentru a-ţi plăcea zahărul, trebuie mai întâi să gusti şi puţin din păpădia amară de la colţul casei. E mult mai bine sa te obişnuieşti cu un gust prost în gură, ca mai apoi sa il poţi alina cu unul dulce şi bun. Dacă mănânci numai zahăr şi cineva vine şi îţi bagă pe gât o păpădie, ce faci?

Băiatul se gândi preţ de câteva secunde, după care adaugă amuzat:

― O scuip?

― Nu merge aşa băiete, rasem eu, amuzat de ceea ce tocmai scoase pe gură. Ceea ce vreau să îţi spun este faptul că fiecare din noi ne găsim fericirea în ceva. Dacă nu, trebuie să o căutăm. Să nu rămânem înecaţi în amarul tristeţii, crezând că nici un efort nu te va scoate de acolo. Cu cât înoţi mai bine în problme, cu atât vei ieşi mai repede la suprafaţă.

― Deci tu ţi-ai găsit rezerva de zahăr în pescuit? Întreba el buimac, strangand şi mai tare undiţa în mâini.

― Întocmai, fiule! Am descoperit că asta mă face fericit, şi astfel mă pot simţi împlinit. Aşa că nu pierd nici un moment irosind plăcerea mea penru pescuit. Mă bucur de ea cât mai pot. Trăiesc prezentul, şi îmi influenţez viitorul.

― De unde sti că şi mâine vei fi tot aici?

Întrebarea sa venise precum un fulger, complesindu-mă.

― Niciodată nu vei ştii ce îţi va aduce ziua de mâine. Însă cu toate astea, poţi influenţa tot ce ţi se va întâmpla. Trăieşte clipa acum, în pace şi armonie, fără să-ţi pătezi conştiinţa. Gustă puţin din amar, înainte de a visa la dulce.