Her name is Nadia ( FINALIZATĂ )

Casă, dulce casă!

7 Ani mai târziu

***

Nadia intră în birou și simți deja aerul victoriei plutind în jurul ei, iar asta îi aduse un zâmbet larg pe buze. Acțiunile erau ca și ale ei, iar în scurt timp avea să-i de-a vestea și Marelui Magnat Filimon. Cu toții știau că sunt vânați de cunoscuta Nadia Simon, însă, niciodată nu au știut cine este cu adevărat, sau care este motivul pentru care nu le dă pace.

Nici nu credea că vreo unul dintre bărbați și-au dat interesul pentru a afla dacă numele similar cu al fetei pe care o distrusese chiar are vreo legătură.

Oricum ar fi, lucrurile erau simple acum, răzbunarea ei își luase cursul, războiul început în urmă cu 7 ani poate fi în sfârșit purtat și terminat, cu ea învingând, bineînțeles.

Nadia păși țanțoșă până în dreptul scaunului său de birou și se așeză ușor. Își agăță cu viteză fixul de pe birou și apăsă butonul pentru a-și chema asistenta.

Se aplecă ușor în față și își împreună mâinile meditativ. Nu putea să-și suprime zâmbetul deloc. Nu avea cum, când știa că mai era atât de puțin până avea să-l privească în ochi pe cel ce i-a distrus tinerețea și a trimis-o departe de familia ei. Matias Filimon, împreună cu toată familia lui de escroci, aveau să plătească în sfârșit pentru tot ce a pătimit ea.

Nadia își mai micșoră puțin zâmbetul doar atunci când pe ușă intră asistenta ei. Nu voia să creadă nimeni că e nebună, cu toate că avea doza ei de nebunie și era conștientă de asta.

— M-ai chemat, Nadia? întreabă Sara, asistenta ei.

— Fă-mi rost de o întâlnire urgentă cu Domnul Bayar, te rog, îi ceru tânăra cu un zâmbet mic și misterios în colțul gurii.

— Sigur, altceva mai dorești?

— Încă un lucru, anulează tot ce este programat până luna viitoare, cine vrea să mă găsească, mă găsește acasă. Mă găsește în România, replică blonda privind în zare și încercând să-și imagineze reacția tuturor.

Pentru asta muncise pe brânci în toți acești ani. Pentru asta indurase umilire și bătaie de joc printre străini.

— Imediat.

Imediat ce Sara părăsi biroul, Nadia rămase așa minute în șir și privi în gol, gândindu-se doar la momentul divin ce era atât de aproape.

Când asistenta tinerei se întoarse, zâmbetul acesteia se lărgi și mai mult pentru că știa că si astăzi avea să fie o zi bună. Extrem de bună.

Mai târziu în acea zi, Nadia păși în restaurantul cu specific turcesc, cu o hotărâre care îi provoca fluturași în stomac. Avea să câștige acele acțiuni, fără doar și poate.

Ajunsă în fața celui pe care îl întâlnea pentru prima dată, Ozan Bayar, tânăra îl salută politicos, se prezentă și după ce trecură de îmbrățișări, se așeză la masă.

— Îmi pare bine că mi-ați acceptat invitația, domnule Bayar, se linguși blonda și luă o gură din ceaiul comandat, doar pentru a fi mai misterioasă și a-l ține pe bărbat pe jar.

Nadia încercă să fie politicoasă, respectuoasă și în același timp seducătoare, pe când, domnul Bayar, cam pe la a treia vârstă, o analiza minuțios pe cea din fața lui.

— Cu mare drag, scumpă doamnă, dar nu am prea înțeles motivul acestei întâlniri așa de urgente, replică el și se relaxă în scaun, sorbind femeia din priviri. Era un gest tipic turcesc, dar și bărbătesc.