Her name is Nadia ( FINALIZATĂ )

Un ultim, Te iubesc!

          Cu câteva zile în urmă, Nadia a ales.

          A ales să de-a o șansă iubirii.

          A ales să de-a o șansă fericirii.

          A ales să-i de-a o șansă lui Matias și cel mai important, a ales să-și de-a o șansă ei însăși.

          Merita asta. După tot ce a pătimit, după anii lungi de chin și după pierderile pe care le-a suferit, merita să aibă un final fericit, o familie fericită.

          Situația lui Matias era complicată, divorțul de Cristina ținându-l pe loc, însă tânărul speră să cadă rapid la pace cu ea și să primească semnătura ce avea să-l facă un om liber.

          Până atunci însă, tânărul avea de gând să plece cu Nadia și Clarissa în Londra și să își vadă de noua sa familie.

          Familie pe care și-a dorit-o enorm de mult. Familie pe care o adora.

          — Te simți bine, iubito? Șopti Matias, sărutându-și logodnica pe obraz, imediat ce aceasta deschise ochii.

          Nadia oftă și înghiți cu greutate în sec înainte de a răspunde.

          — Perfect. Prea perfect și mi-e teamă că e doar un vis din care o să mă trezesc curând.

          Bărbatul o întoarse cu fața la el și își lipi buzele de ale ei, pentru ai demonstra că e real. Că ce trăiesc ei se întâmplă și de data asta, e adevărat.

          — Acum ești sigură? Întrebă brunetul zâmbind șarmant și băgă o căpșună în gură.

          — Mi-e teamă că nu, putem repeta? I-o întoarse blonda jucăuș și privindu-l cu dorință, îi luă fata în palme și își apăsă buzele peste ale lui, gustând dulceața oferită de fructul roșiatic.

          — Dacă asta e modul tău de a-mi cere să te sărut, îmi place enorm de mult.

          Trecuseră doar câteva zile, Nadia nici nu era sigură câte, însă prezența lui Matias în casa lor era deja un lucru obișnuit și necesar. Desigur că, Clarissa fu încântată peste măsură când auzi că tari și mami s-au împăcat și că vor locui împreună.

          În schimb, Nadia tot omise să-i spună micuței adevărul despre bunicul ei, venind cu tot felul de scuze pentru lipsa lui. Nu credea că micuța e pregătită să audă că nu mai e. Nici ea nu fusese, chiar dacă știuse.

          Nadia și Matias încă erau pierduți în pasiunea momentului, când, Alexandra apăru cu Clarissa în brațe și, amuzată de cei doi, femeia își așeză palma peste ochii micuței și își drese glasul pentru a-i trezi pe cei doi.

          — Dragi mei, avem și minori aici. Rosti femeia amuzată de situație și își masă fruntea jenată.

          — Mama, Ahm, scuze. Noi... Amm... Bâlbâiala Nadiei o amuza și mai mult pe Alexandra, însă femeia preferă să își păstreze expresia neutră.

          — Clarissa și cu mine mergem să facem niște cumpărături pentru cină, vreți să mergeți?

          — Noi rămânem să terminăm de împachetat, mamă. Mergeți voi.

          Imediat ce mama și fiica sa au dispărut din peisaj, cei doi se apucară de împachetat și restul lucrurilor.

          — Crezi că am împachetat tot? Adică tot ce-i important. Întrebă Nadia muscandu-și buza și privind gânditoare spre valizele din fața ei.