Her name is Nadia ( FINALIZATĂ )

Suflet indurerat

          Faptul că Dragomir o luase pe Clarissa, o distruse pe Nadia. Tânăra umbla prin casă lipsită de vlagă și în ciuda stării pe care o avea, încerca să găsească o soluție pentru a-și recupera fetița. Ar fi făcut orice, inclusiv să-l sune pe Matias și să-i ceară ajutorul.

          Nadia simțea pustietatea casei până în măduva oaselor, înfiorându-se de liniștea ce domnea în jurul ei, fiind singură.

          Lacrimile nu încetau să curgă, îndoiala nu înceta să o lovească din 5 in 5 minute, iar învinovățirea de sine o termină și mai mult.

          Era adevărul. Era doar vina ei că Dragomir o luase pe Clary. Nu ar fi trebuit să se întoarcă niciodată.

          Nadia stătea ghemuită pe canapeaua din living, acolo unde o și lăsase mama sa, atunci când soneria răsună cu putere.

          Femeia nu avea de gând să se miște. Oricine ar fi fost pe partea cealaltă a ușii masive de lemn, pe care era pironită privirea Nadiei.

          Tânăra nu s-a gândit că musafirul putea intra și fără voia ei, Dumnezeu știind cum de avea cheie, însă Nadia scăpă un suspin printre buzele tremurânde când în fața ochilor apăru cel la care se gândea de câteva ore bune.

          Instinctiv sări de pe canapea și imediat se aruncă în brațele bărbatului, care, fu mai mult decât fericită să o strângă la pieptul său, însă era și speriat de starea Nadiei.

          Matias nu voia să-i de-a drumul, nu voia să o lase să se depărteze de pieptul lui, însă trebuia să afle ce s-a întâmplat, așa că îi mângâie ușor părul și revenindu-și puțin din reverie, Nadia se depărtă ușor.

          Tânăra nu voia să îl privească în ochi, rușinată de ieșirea ei și tot ce se întâmpla în momentul ăla in mintea și inima sa, însă Matias îi apucă bărbia cu două degete și îi ridică chipul până când îi întâlni privirea îndurerată.

          — Iubito, ce s-a întâmplat, o întrebă el cu sinceră îngrijorare în glas.

          — Dragomir, oftă tânăra din rărunchi înainte de a continua, a luat-o pe Clarissa, încheie ea cu vocea tremurândă și simțea cum un alt val de lacrimi, o năpădea.

          — Ce-a făcut, întrebă șoptit tânărul printre dinții încleștați de furie și își încleșta pumnii pe lângă corp. Dragomir iar se băga în viața lui și iar avea să strice tot.

          — A venit cu nu știu ce ordin și a luat-o, iar eu nu am putut face nimic. Nu pot face nimic, nu știu ce să fac. Rosti femeia cu glas stins.

          — Nadia, iubito, îți jur că nu am știut nimic de planul său.

          — Mi-a luat copilul, Matias. Încearcă din nou să mă distrugă iar cu asta nu știu dacă pot concura. Nu vreau să o fac, îmi vreau doar copilul și promit că plec înapoi. Îți promit că renunț și plec, Matias. Doar adu-mi-o pe Clary înapoi.

          Lacrimile țâșniră din sufletul Nadiei ca săbiile și se înfipse direct în inima tânărului. Era confuz de durerea pe care o împărtășea cu femeia pe care ajunse să și-o dorească atât de mult.

          Nadia se agăță de el ca de ultima gură de aer atunci când simți că pământul se învârte cu ea, iar asta îl făcu și pe Matias să plângă, văzând starea femeii agravându-se. Văzând cum femeia puternică, răzbunătoare, era în brațele lui mai neputincioasă că niciodată.

          — Știi, când am aflat de Clarissa, mi-ai spus că e a ta și aveai dreptate Nadia. E a ta. Nimeni nu ar trebui să o ia de lângă tine. O vom aduce înapoi, iubito. Îți promit.