Dragoste fulgeratoare (Lightning love)

Capitolul 6

Prima zi de facultate

Auzeam susoteli pe culoarele facultatii. Intrebarea mea era: De ce nu stiu si eu ce se petrecere?

Desigur, nu stiam, pentru ca eram implicata pana in varful degetelor in aceasta noua barfa. Deja se stia ca eu am castigat un concurs la care nu am dorit sa particip, iar premiul era intalnirea cu Fulger, urasc cand ii aud pe ceilalti spunandu-i asa, dar eu ma simt speciala stiind ca putina lume ii spune pe adevaratul nume, doar cei apropiati. Se pare ca sunt apropiata si nu doar din cauza ca mi-a oferit un orgasm in primele 30 de minute de cand incepuse intalnirea. Poate am fost prea directi sau eu prea bleaga sa accept, dar mi-a placut la nebunie si as mai face-o fara sa ma gandesc daca e bine sa nu. Stiu ca pentru unii nu e bine, dar ceilalti nu conteaza. Dupa ce ies dintr-o sala de curs dau peste Jennifer.

-Buna. Zambeste fortat, se vede prea bine.

-Buna.

-Cum a fost intalnirea cu Fulger? Ma intreaba de data asta fara zambetul fals pe fata.

-Aaa.. frumos, am fot la o cafenea si dupa m-a adus inapoi la camin.

-Atat de mult sa stati la o cafenea?

-Adica?

-Stiu ca ai venit dimineata inapoi.

-Nu esti absolut nimeni pentru mine ca sa iti dau tie explicatii! Spun furioasa.

-Ai grija cum imi vorbesti. Tipa.

-Ca de nu, ce?

-O sa profite de tine si o sa te lase cu ochii in soare, asa a facut cu toate.

-La fel cum a făcut și cu tine, nu-i așa? Ți-e ciudă că nu eşti tu in locul meu la fel ca înainte.. E treaba mea ce fac si cu cine sunt. Rămâne uimită atunci când îi spun aceste vorbe.

-Cum îndrăznești? Ridica mana la mine, dar cineva vine din spate și o oprește înainte de a ajunge mâna ei pe obrazul meu.

-Nu m-am făcut înțeles? Stai departe de mine și de ea, mai ales, astfel știi foarte bine de ce sunt în stare. Il vad pe Dean in fata mea, cand a ajuns aici?

-Ești nebun? Da-mi drumul, mă doare!

-Meriți mult mai rău! Ii aud furia in voce.

-Dean, e ok! Pun mâna pe umărul lui si ii soptesc.

-Iti spune Dean? Intreaba uimită. Pe mine nu m-ai lăsat niciodata sa iti spun asa!

-Ti-am spus, nu meriti!

Ma uit in jur si toata lumea se adunaseră ca la urs, clar, nu mai scap.

-Dean, se uita toți la noi, ar fi mai bine sa plecăm.

Se intoarce spre mine după ce ii da drumul si ma apuca de umeri.

-Esti bine? Ti-a facut ceva?

-Nu, sunt bine, sa mergem.

-Daca te mai apropii de ea o sa iti para rau, sa nu-mi spui ca nu te-am avertizat! Se intoarce din nou la ea si ii spune, apoi plecăm împreună spre iesire.

Ma ținea de mână, toata lumea se uita. Auzeam pe ici-colo: "Noua cucerire?", "Oare cu ea cât sta?", "E noua, nu am mai vazut-o pana acum!".. Mă făceam mică la fiecare cuvânt auzit. "Oare cu ea cat sta?" Asta era întrebarea care nu imi dădea pace. Oare toți ceilalți au dreptate si numai eu nu vreau sa vad si sa aud adevarul? Cat de dureros poate fi? Mai dureros decat ultima dată nu cred ca o sa fie.

-E bine aici? Suntem intr-un loc retras, nu imi dau seama cum am ajuns aici, eram pierduta in gânduri.

-Da.

-S-a intamplat ceva?

-Am auzit..

-Ce ai auzit?

-"Oare cu ea cat sta?" Asta am auzit. Ma desprind de mână lui.

-Cine a zis asta? E furios.

-Calmeaza-te, asa nu putem vorbi. Cauta-ma mai tarziu, ma duc la cămin.

-Haz..

-Nu, Dean, trebuie sa rămân singura ca sa pot decide daca continui sau nu.. Ma îndepărtez de el.

-Sa stii ca orice hotărâre vei lua, te voi asculta. Oftează.

-Ok, te sun eu mai tarziu.

-Ok.

Plec, aproape ca imi da lacrimile, dar habar nu am de ce. Il cunosc de 2 zile si parca nu pot sta fara el, dar de ce ma frământă ceea ce spun ceilalți stiind foarte bine ca Dean ține la mine? O sa clarificăm lucrurile mai tarziu.
Când ajuns in camera vad ca am primit un mesaj de la Kat. "Suna-ma cand poti!" O sun.

-Kat?

-Deci asa? Esti cu Fulger?

-Ce?

-Cum ce? Am si eu urechile mele atunci cand nu vrei sa imi spui tu.

-Am vrut sa te sun, dar nu am vrut sa te deranjez.

-Trebuie sa ma suni mai ales ca era vorba despre stii tu cine.

-Da, da.

-Totusi, vreau sa iti spun de la cine am aflat..

-Adică?

-Frederico..

-Ce-i cu el? Intreb speriată.

-A fost aici, stie de tine si Fulger si....

-Si ce mai e Katherine, zi-mi.. Stii ca nu imi place cand faci asa.

-S-a transferat la Yale.

-Cred ca iti bati joc de mine. Tip.

-Nu, crede-ma as fi preferat sa rad de tine cu alt motiv decat sa iti spun asta, a zis sa nu iti spun, dar totuşi...

-Daca da ochii cu mine nu e bine deloc. Tremur de nervi.

-Calmeaza-te, nu merita! Plus ca tu esti cu Fulger, nu-i asa? Ii simt bucuria din glas.

-Nu-i mai spune asa, numele lui e Dean. Ma calmez si zâmbesc.

-Ohh, arata ca Dean din "Supernatural"?

-Sunt blonzi amândoi si au simtul umorului, încă nu am aflat daca ii place placinta. Ma bufneste râsul.

-Are cumva un frate frumos ca Sam, daca are sa ii spui ca e al meu. Rade.

-Da, o sa aflu. Trebuie sa închid.

-Ok. Ai grija!

-La fel!

Dupa ce inchid ma tot intreb ce cauta Frederico aici. Simt ca imi explodează capul la cat de tare ma doare. O sa mă culc putin apoi il sun pe Dean.