Dragoste fulgeratoare (Lightning love)

Capitolul 13

Trecut

Acum 4 ani în urma

-Haide Hazel, o sa întârzii din cauza ta! Aud vocea fratelui meu de după ușă.

-Mă uit in oglindă pentru ultima dată si vin!

Astazi fratele meu incepe o noua viata, facultatea! E student la Yale, al 3-lea pe scoala. Sunt mândră de el, a muncit mult pentru asta si asa vrea si eu sa se simtă cand voi absolvi liceul. Abia am inceput, dar deja de abia astept acea perioada. Perioada in care ma pot declara o femeie în toata regulă, mental, fizic si moral. Voi fi ceea ce părinții mei si-au dorit din totdeauna de la noi. Dar astazi nu este despre mine, Erick este cel care conteaza in aceasta zi.

Ies din camera si il vad asteptandu-ma langa usa. Mă examinează apoi..

-Atât de mică şi deja imi închipui cum vei face furori in curtea facultății, te rog, fă in asa fel încât sa nu ma cert sau mai rău, sa ma bat cu vreun pârlit de acolo.

-Stai linistit, ştii ca nu am ochi pentru nimeni. Mergem?

-Hai.

Il iau de brat si coboram împreună scările, părinții nostri ne asteapta la intrare.

-Gata dragilor?

-Gata tata, putem pleca spre noua mea casa in următorii 4 ani.

-Off, fiule, cand ai crescut asa mare? Se plânge mama.

-Sub ochii si datoria ta am crescut iubita mea mama.

Se iau in brate, iar tata vine la mine.

-Ce repede trece timpul, parca mai ieri erați mici si va jucati in gradina.

-Tata, nu incepe.. O sa înceapă sa plângă si nu imi doresc.

-Ouu, tata, o sa mai vin in weekend-uri in vizita. Nu trebuie sa faci o drama din asta.

-Stiu fiule, dar nu va mai fi la fel. Il ia si tata in brate.

Ma uit la ei pe rand.

-Îmbrățișare de grup? Întind mâinile si zâmbesc.

Vin si ei, stăm aşa câteva secunde, ultimile noastre secunde..ultimile..ultimile..
Deschid ochii, respir greu, nu vad nimic care m-ar ajuta sa stiu unde ma aflu.. E o sosea lunga in fata mea, incerc sa mă mişc, dar ma doare spatele, întorc capul si vad o masina răsturnată.. Masina! Mama! Tata! Erick! Incerc sa tip, dar nu scot decat soapte. Ceva mă apasă pe piept, abia respir, merg târâş pana la masina. Incerc sa imi aduc aminte ce s-a intamplat.. Radeam, vorbeam, cântăm, totul era frumos. Până când cineva din fața venea cu viteza din direcția opusă. Erick a incercat să il evite, dar nu a reusit. Ultimile cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost " Săriți din maşină!".. si am sărit, doar eu.. Cu greu ajung la masina.. Mirosea a benzina. Ma uit înăuntru si o vad pe mama uitandu-se la Erick.

-Nu-mi raspunde! De ce nu imi răspunde? Plânge.

Incerc sa o calmez, o intreb de tata si imi zice ca a sărit, dar nu stie unde e. Nu mă mai misc fiindcă simt ca ceva se va rupe in mine daca mai fac o singura miscare. Aud o masina. Sper sa oprească astfel nu stiu ce se va intampla. Venea din sensul nostru, opreste. Se da jos din masina si ii observ ochii îngrijorați.

-Dios mio.. Ce s-a intamplat aici? Aleargă spre mine si ma ridica in fund. Esti ok? Doamne ce intrebare e asta, normal ca nu esti ok. O sa chem ambulanta.

Suna la ambulanță, se uita prin jur si da informații.

-Stii cine v-a lovit?

-O masina albastră, de teren, nu am vazut modelul si numerele.

-Ok.

Vorbeste in continuare.

-Multumesc mult!

Închide.

-E un inconstient cine a facut toate astea.

-Poti sa te uiti te rog sa vezi daca tatăl meu este pe aici? A sarit din masina inainte sa se răstoarne.

Pleaca, durează câteva secunde pana se întoarce, dar pentru mine păreau minute.

-L-am gasit, dar e inconstient, nu l-am miscat pentru ca as putea face mai rău. O sa fie bine! Trebuie sa ajungă ambulanță din minut in minut.

Ma ia in brate. Simt căldură. Pana acum imi era frig. Ma uit la mama e cu ochii închisi. A ramas acolo, ceea ce nu e bine.

-Mama! Ma desprind din brațele lui si vreau sa ma apropii de mama, dar nu pot.

-Linisteste-te! Te rog! Iti vei face mai rău!

-Dar.. Îmi curg lacrimi pe obraji..

-Shhh.. O sa fie bine!

Dupa cateva minute apare ambulanta si pompieri pentru a-i scoate pe mama si Erick. In viata mea nu am vazut atata sânge si rămân cu ochii la cei care il vor scoate pe Erick. Mama e ok, o doare spatele si piciorul drept, dar e mai bine decat Erick. Tata încă este inconstient, asistentele spun ca e de la lovitura de la cap, dar e in regula. Incearca sa ma examineze si pe mine si cu greu reusesc asta. Vreau sa stau langa Erick. Vreau sa fie langa el cand il vor scoate si cand imi va spune ca totul e doar un vis urat si ca totul va trece in cele din urma. Dar cand îl scoate vad cum toti ceilalți se agita, nimeni nu spune nimic de bine, din cate aud.. Nu am curajul sa ma duc sa vad ce se întâmplă de fapt asa ca raman langa ... Nu stiu cum il cheamă!

-Cum te cheamă? Spun dintr-o dată.

-Frederico.

-Hazel.

-Încântat sa te cunosc chiar si in aceasta situație.

-Si eu. Soptesc.

-Domnisoara Simptons? O asistenta vine spre noi si intreaba.

-Da. Raspund repede.

-Vreau sa va spun ca parintii dumneavoastra sunt in stare stabila, va dura pana se vor recupera, dar fratelui dumneavoastra din pacate nu credem ca il vom mai putea salva.

-Cum..? Raman muta.

-Ne pare rau. Ne vom duce la spital, veniti in ambulanta cu noi?

-Nu, o aduc eu. Spune Frederico.

-In regula.

Peste 3 zile.

-Mama, nu mai rezist.. Plang, mama este la pat, tata in coma si Erick .. mort.

-Fata mea, nu mai plange, iti vei face mai rau.. Ma tine in brate..

-De ce el? Ce a facut atat de rau?

-Nimci draga mea, doar ca asa si-a dorit Dumnezeu, sa aibe langa el o persoana buna..

Plang, de 3 zile plang. Spre mirarea mea, a mamei si a lui Kat, Frederico mi-a fost alaturi de cand l-am cunoscut. Imi este de mare ajutor, dar nu asa cum mi-as dori eu.

Frederico

-Amigo, ai omorat un om! Esti inconstient? Cum sa te urci la volan drogat? 

-Nu mi-am dat seama.. 

-Nu, nu Dean, nu ti-ai dat seama. Acum ce se va intampla cu tine daca vor afla?

-Nu vor afla. Se ridica in picioare in fata mea. Tu nu vei spune nimic, la fel si eu, clar?

-Amigo..

-Frederico, daca imi esti prieten ma vei acoperi..