N/A: Ca de fiecare dată, vă rog să-mi iertaţi greşelile. Acest capitol o să aibă mai multă acţiune, dar încă n-am intrat bine în pâine.Ăăă, va avea două părţi pentru că nu mai puteam să rezist. Abia aştept să ajung acolo unde vreau! Până la urmă am ales, cu ajutorul vostru, desfiinţarea şi chiar mi-au venit nişte idei. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc şi pentru cele 100+ de voturi, nu credeam că la 5 capitole voi avea atâtea. E uimitor! Şi vă mulţumesc şi pentru cele 700 de reads. Mulţumesc, mulţumesc. Nu prea comentează lumea, dar vă mulţumesc şi pentru suport. :) Sper să vă placă acest capitol, sper să iasă multe pagini. Sper, cred că iar ies două. Sad Alle.
PS: Feel sau The camp of good manners (teach you how to love) ?
Ceasul indica ora 12:30. Încă puţin şi se suna. Orele de bune maniere ce aveau să înceapă, nu prea par interesante. A fost frumos azi dimineaţă la fotbal, deşi nu cunosc pe nimeni. Fetele au fost drăguţe cu mine. Mă rog, n-am să vorbesc cu ele toată vara pentru că ele sunt ele şi eu sunt eu. Bailey cred că s-a comportat normal. Dacă e normal pentru el să îl înjure pe antrenor. După ce a mai primit o oră de pedeapsă s-a uitat ciudat la mine. Zâmbea. Ciudatul!
Am deschis cutia unde se afla sandviş-ul pe care l-am cumpărat de la bufet. Singurul lucru ce părea comestibil. Am mai luat o salată, să mănânc şi ceva sănătos. Mâncarea de aici nu se compară cu cea făcută de mama, acasă. Asta zici că e scoasă din canalizare sau făcută cu cea mai mare silă. Oh, da! Aşa e făcută.
Mi-am îndreptat privirea spre uşa deschisă larg. Cineva încerca să-şi facă loc printre mulţimea de adolescenţi care stăteau în dreptul ei. Intră Josh în gips până la cot, se uită în stânga, apoi în dreapta de parcă ar vrea să nu fie văzut. Trage pe cineva înăuntru şi printr-o împiedicătură intră Raven. Raven!? Ce Dumnezeu face aici? Nu are voie să plece de la infirmerie. Ce a .... Josh.
S-a apropiat de masa mea, s-a uitat să vadă dacă e cineva în jur şi apoi mi-a zâmbit. Deci de aia se uita Josh aşa, să nu-i vadă vreun îndrumător. Am inspirat, am expirat şi întrebările au ieşit din gura mea fără să mă gândesc la ele:
— De ce dracu ai plecat? Cum dracu? Josh!? Ce faci cu el aici? Ce a păţit? Eşti nebună? Dacă te prinde cineva primeşti detenţie! Trebuie să .. să ... răspunzi.
— Stai să vezi, e o poveste tare amuzată. spuse râzând. Păi, Josh mi-a spus că te-a văzut în seara aceea făcând ce ai făcând, dar ştiu sigur că ce ai făcut nu e grav, nici nu se pune şi habar n-am de ce am acceptat asta, dar mai bine nu ne riscăm , ştii?Şi atunci când vorbeam de el la masă că este murdar pe spate. cuvintele ieşeau din gura sa fără nici un sens. Şi mi-a spus că trebuie să facem ceva ca să nu-i spună minciuni şi am acceptat. Ce toantă, nu? Şi dacă facem ce ne-a rugat el să facem nu e bine şi s-ar putea să ne alegem cu o mare pedeapsă, dar se merită. Oh, salată! Bine pentru corp, acum pa!
Se ridică de pe scaun, iar eu am tras-o la loc.
— Ce să facem? am spus printre dinţi trăgând-o de tricou aproape din mine.
— Dă-mi drumul şi îţi spun.
I-am dat drumul şi a început să se joace cu o şuviţă din părul său. Râdea anormal, ceea ce înseamnă cu nu e de bine, cum a spus şi ea.
— Trebuie să , făcu o pauză să respire apoi adăugă: să mergem în pădure cu ei mâine seară să se bată cu un tip, după program. Şi să le luăm partea în faţa doamnei Jenner.
— SĂ CE? am ţipat.
Toate capetele s-au întors spre masa unde stăteam şi atunci am simţit cum mi se înroşesc obrajii, de ruşine. Am închis ochii preţ de o secundă ca să mă calmez, apoi le-am aruncat o privire furioasă. S-au întors la mâncarea lor fără să spună ceva.
