Nota autorului: Am făcut nişte schimbări la carte, nu am editat greşelile de scris, îmi pare rău. Ştiu că am multe, dar nu am avut timp. Am început să rescriu această carte, am ajuns la capitolul 4 în Word. O să postez într-o jumătate de oră tot ce am modificat la celelalte capitole. :) Multumesc mult Simpli pentru coperta. :3 E perf ♥
—De ce vor să-l bată pe tipul ăla? De ce au nevoie de noi, Raven? am întrebat coborând pe scările de la patul meu.
Dale se încruntă.
— Vă ia pe voi? Asta este de rău. făcu o pauză după adăugă. Vor să-l omoare în bătaie pe tipul ăla pentru că ... Ştii că acum apoximativ 100 de ani, bărbaţii care jicneau familiile de acelaşi rang cu ei, trebuiau să se bate cu capul familiei până când unul murea. Asta fac şi ei. Îl vor lua pe tipul ăsta prin surprindere şi îl vor bătea până va leşina, nu pot să-l omoare.
Dale gândeşte? Uau!
—De ce ne iau pe noi?
—Sunt preferata doamnei Jenner şi tu eşti cea mai bună prietenă a mea. spuse Raven.
Corect. Dar nu este cine ştie şi ce alt motiv au.
—Josh are să îl mintă pe Bailey, care îl crede şi apoi să ne facă vara îngrozitoare. spuse Raven.
—La asta mă gândeam şi eu. am spus ieşind din transă.
—Nu am de gând să vă întreb ce e 'chestia aia'. spuse Dale. Trebuie să mergem la cină.
S-au ridicat din paturi şi au ieşit din cabană. Eu am rămas. Nu ştiu ce să cred despre noaptea asta. Voi încălca o regulă, o regulă care m-ar ţine aici, captivă şi n-o să pot să-i demonstrez mamei că sunt o fată cuminte, inteligentă...perfectă. Trebuie să fac ceva ca să nu mai merg.Sau poate nu o să ne prindă. Ce tot vorbesc? E pază peste tot prin tabără şi pe lângă. Dar care e motiv ? De ce vor să-l bată pe tip? Când am întrebat-o pe Raven la ora de matematică de azi s-a făcut că plouă, iar când Dale a vrut să spună de ce s-a oprit.
—Vii? întreabă Raven uitându-se ciudat la mine.
—Mda..
La cină a fost foarte ciudat. Cea mai ciudată cină. Stăteam la masă încercând să mănânc din friptura aceea dezgustătoară şi ceva în spatele lui Raven se mişca. După câteva minute în care am încercat să văd ce este, şi-a scos capul la iveală. Era Bailey care încerca să mă urmărească, probabil. Se uita la mine, deci mă urmărea, corect? De ce mă gândesc la el? Este un fraier, nu merită. Şi din cauza lui nu pot să dorm.
Am coborât din pat, am luat hanoracul lui Bailey pe mine - căcat! Am uitat să îl înapoiez - , teneşii în picioare şi am ieşit afară.
Pe cer erau nori, semn de ploaie. Vântul bătea uşor, ceea ce m-a facut să-mi închid hanoracul. M-am asigurat că nu era nimeni în jur şi m-am îndreptat spre baie. Raven plecase înainte şi acum şi eu. Acolo era punctul de întâlnire.
Raven, Josh şi Bailey mă aşteptau.
—Trebuie să găsiţi cea mai bună scuză a voastră. Sigur hoaşca o să vă creadă.
— Şi dacă nu, Bailey? Dacă nu ne crede?
— Să ajungem acolo, vedem noi.
Super!
— Să mergem! Jamie a ieşit la alergat, va ajunge la răscruce în jumătate de oră. şopti Josh.
Josh a sărit gardul, după Raven, apoi Bailey şi urmez eu. M-am urcat, după m-am întors să cobor pe cealaltă parte, dar am căzut.
