Another Love - Zerrie

Ziua 2

(Zayn)

Dragă jurnalule,

8 zile și simt cum mă sufoc. Sunt blocat într-o depresie din care cu greu o să ies. Mi-e atât de dor de ea. Oare ce face?

Nu m-am putut abține să nu intru pe internet și să văd ce se mai petrece, iar când am văzut am regretat imediat..

„Perrie Edwards a izbucnit în lacrimi în timp ce cânta o piesa emoționantă, pe scenă alături de prietenele ei de trupă, aniversând 4 ani de formație."

Vinovăția a venit ca un val peste mine și a reușit să mă înece, dar cu ultimele puteri, m-am agățat de un gând; gândul că va fi mai bine.

Va fi mai bine pentru ea, știu asta. E o femeie puternică, știu că va trece și peste asta. Probabil o să spumeg de furie dacă o să aflu că e cu altcineva, dar în același timp o să mă înec în fericire știind că a trecut peste mine...peste noi.

Doare gândul care îmi spune că ea o să uite de mine, că voi fi o amintire din trecutul ei. Probabil mă va păstra ca o amintire devastatoare deoarece eu am reușit să-i fac cunoștință cu durerea. De fapt, amândoi am făcut în același timp. Ne-am condamnat la suferință pe amândoi, iar asta mă supără.

De ce nu puteam să sufăr numai eu? De ce trebuie să fie reciproc? Sau de ce trebuia să suferim amândoi? Sunt un egoist dacă aș spune să vreau să sufere numai ea, dar în momentul în care cineva se desparte de persoana iubită, înseamnă cu nu mai are sentimente pentru aceea persoană, nu?

Oh da, problema este că eu încă am.

Voiam să fiu singur, acum primesc singurătate cât să-mi ajungă pentru toate zilele...al naibii de viață!

Și cel mai tare a durut atunci când am sesizat că inelul pe care i-l dăruisem eu nu mai era pe degetul ei inelar. 

Inelul ei de logodnă...

FLASHBACK

Era o zi de iulie călduroasă în timp ce o așteptam pe iubita mea să ajungă la casa noastră.

Totul era bine pregătit în grădina din spate. Știam că o iubea. Aceea grădină este motivul pentru care am cumpărat casa asta.

Era ora unsprezece seara și eu o așteptam cu sufletul la gură pe viitoarea mea logodnică.

Ușa de la intrare se deschise, iar vocea ei firavă se auzi:

— Zayn, ești aici? 

Am râs în sinea mea. Nu știu de ce,  dar am făcut-o. 

Dintr-o dată am văzut-o. Avea fața schimonosită,  neștiind ce se petrece.  Părul ei era în valuri pe spatele ei gol,  deoarece rochia ei neagră,  mulată avea spatele decupat.  Pantofii eu se auzeau cum pășesc in grădina din spate,  unde a văzut totul...

Era o masă în mijloc,  pregătită de bucătarul meu preferat.  În drum spre masă,  pe jos erau petale de trandafiri și lumânări așezate peste tot.  Fața ei a devenit uluită,  așa că m-am decis să-mi intru în rol. 

— Bună seara,  domnișoară Edwards! îi spun eu în timp ce o iau de după braț.  Doriți să mă însoțiți? 

Ea a râs – un râs atât de copilăresc,  după care a aprobat din cap.  

S-a lăsat condusă de mine până la masa unde ne-am așezat. Părea uimită de tot și pe mie mă bucura nespus asta. 

După ce seara s-a lăsat complet, luna era plină, iar stelele împodobeau deja cerul albastru, am decis că este momentul.

Am ridicat-o de pe scaun și am prins-o într-un dans pe o muzică lentă ușoară. 

  — Mulțumesc pentru tot, Zayn! spune ea.

Eu îmi dreg vocea, după are o privesc în ochi. Ochii ei de un albastru în care mă pierd zi de zi.

 — Perrie, ești tot ce mi-a putut dori vreodată. Te iubesc mai mult decât am crezut vreodată că pot iubi. Mă faci un bărbat fericit și știu că acum este momentul ca eu să fa acest pas, pentru amândoi.

Fața ei a devenit stupefiată.

M-am așezat într-un genunchi în fața ei și i-am cuprins mâna delicată. Am simțit-o cum tremură și cum lacrimile i se formează în jurul ochilor ei. 

Eu transpiram de emoții, iar tot discursul meu se duse de râpă deoarece nu mai știam nimic din el. Apoi o stare de panică m-am cuprins când mi-am dat seama că nu mai știu unde am ascuns inelul. 

Mi-am dus mâna în spatele pantalonilor din stofă și am luat între degete micuța cutie roșie pătrată.

Ochii ei au vărsat o lacrimă, pe care aș fi vrut să o șterg dacă nu eram preocupat cu ceea ce aveam de gând să-i spun.

Cu inima în dinți, i-am mărturisit:

  — Perrie, tu ești  Little către Mix-ul meu. Vrei să te căsătorești cu mine?

Ea a răs, apoi s-a aruncat în genunchi în fața mea, m-a luat în brațe și a urlat în gura mare:

  — DA, DA, DA! 

Am răs și eu în timp ce o strângem puternic în brațe. Buzele noastre s-au contopit în cel mai emoționant sărut al nostru, plin de dragoste și de fericire.

Eram sigur că făcusem cea mai bună decizie din viața mea. 

I-am luat mâna tremurândă și i-am pus inelul cu cele trei pietricele pe degetul ei inelar. 

Era totul perfect!

END OF FLASHBACK

Încă mă întreb dacă ți-a plăcut discursul meu sau dacă am dat-o în bară rău de tot.  Mă întreb ce s-a întâmplat cu inelul pe care ți l-am oferit, dacă mai înseamnă ceva pentru tine. Mă întreb dacă îți mai aduci și tu aminte acest moment mult prea frumos din viețile noastre.

Eram atât de fericiți atunci...