Another Love - Zerrie

Ziua 6

(Zayn)

Dragă jurnalule,

Lucrurile merg binişor. Nu mă aşteptam la asta. Trăiam bine. Am reușit să-mi pun ordine în gânduri. Aproape că am reușit să-mi las trecutul în urmă și să trăiesc prezentul. Gigi e devenit centrul meu de atenție suprem. E minunată. Îmi place felul în care mă privește, felul în care zâmbește involuntar. Îmi place zâmbetul ei și faptul că noi am reușit să ne aducem relația la un nivel mult mai ridicat decât am plănuit. Am ajuns să simt lucruri pentru ea, iar ea face la fel. O simt.

Îmi plac șuvițele ei blonde, mai cârlionțate dimineața. Degetele ei subțiri cu care am încercat de atâtea ori să cânt la pian. Felul în care pășește și vocea care mă cheamă. Poate devin nebun, însă parcă și ochii îi devin albaștri, ca marea, dar după îmi revin și o iau de la început. Mă îndrăgostesc de ea sau de altcineva? 

Ne vom muta în New York săptămâna asta. Durează atât de mult faza cu mutatul. Urăsc să mă mut. Uneori clădesc atât de mult amintiri într-un singur loc, apoi sunt nevoit să îl părăsesc, uitându-mi gândurile acolo. 

Însă o singură amintire stă acum nestingheră în mintea mea, așteptând să fie din nou și din nou gândită de mine pentru a aduce și mai multă suferință. 

FLASHBACK

  — În regulă, iubito. Vreau să-ți împachetezi doar lucrurile de care ai cel mai mare nevoie.

 — Dar, Zaynie, hainele mele au nevoie de mine, iar eu am nevoie de ele! se plânge Perrie.

  — O să le aducem săptămâna viitoare. Oh haide, nu ești curioasă să ne vezi noua casă?

Ea imită o privire gânditoare, însă știam că se preface. Aștepta momentul ăsta mai mult decât o făceam eu. Uram să stăm separați, iar atunci când am decis să ne mutăm împreună, niciunul dintre noi nu a stat pe gânduri. Iubeam să o privesc. Iubeam să o văd strălucind precum o rază de soare dimineața și precum luna și stelele noaptea. Precum întreaga galaxie plină de mistere și lumi nedescoperite, așa era ea. Un întreg Univers. Universul meu întreg. Locul unde nu-mi găsesc starea, unde văd un alt Zayn, o altă personalitate. 

 — Normal că sunt, spune ea în timp ce-și înfășoară brațele în jurul gâtului meu și-mi sărută buzele. 

  — Să știi că una dintre camere nu e gata și am ales să o decorăm noi, așa că ai face bine să cooperezi la vopsit pereții, spun eu.

 — Cu cea mai mare plăcere, spuse ea. 

*

Perrie se grăbea să deschidă ușa casei noastre. Știam că îi place, la fel cum mi-a plăcut și mie. Atunci când a intrat, s-a uitat împrejur că ochii scăpărând. Reacția ei m-a făcut să zâmbesc și să răsuflu ușurat, căci îi place. Nu mult ne-a luat să îmbrăcăm niște haine mai vechi pe noi și să dăm drumul la vopsit pereții dormitorului nostru în alb. Uneori îmi mai luam privirea de la pensula mânjită de vopsea ca să o privesc și uneori o surprindeam și pe ea făcând același lucru. Era minunată. 

M-am oprit brusc atunci când am simțit ceva umed ce îmi acoperea fața. Când m-am întors, am văzut-o pe logodnica mea aruncând spre mine cu vopsea albă. M-am încruntat zdravăn.

  — Joci dur, Edwards! îi spun eu fugind spre ea. 

A scos un țipăt scurt înainte să arunc spre ea o cantitate mare de vopsea albă, care sigur i se impregnase în haine. S-a uitat la mine urât și a luat pensula aruncând din nou și din nou. I-am prins mâinile și am ridicat-o pe sus, punând-o pe umărul meu. Ea a început să dea alarmat din picioare, țipând.  

  — Malik, stai cuminte că altfel o încruci! spuse ea.

 — Îmi pare rău, domnișoară, dar tu deja ai un adevărat comportament neadecvat.

  — Hm, nu mai spune... glumi ea. 

Am pus-o pe picioare și am strâns-o în brațe. Și-a îngropat capul la pieptul meu și a inspirat puternic.

 — Zayn? 

  — Hm?

 — Vopseaua asta se mai duce? 

Am încremenit pentru o secundă, iar ea observă asta. S-a dat mai în spate și m-a privit înspăimântată. 

   — Oh, la naiba cu asta! spuse ea mergând spre baie cu pași mari și apăsați, în timp ce eu chicoteam la gafa noastră.

END OF FLASHBACK

Nu am uitat acea zi și nu pentru faptul că ne-a luat ceva timp să ne curățăm de vopsea, ci de faptul că mă simțeam atât de uman alături de ea. Mă simțeam viu. Mă simțeam bine făcând greșeli alături de ea, ca abia mai apoi să ne simțim vinovați împreună. Eram ca doi copilași prostuți care abia învață lucruri noi. Care se joacă prea mult și uită că trăiesc într-o lume a suferinței. Iubirea noastră a fost una copilăroasă.