black sea || bts

12. Final fericit

O stea căzătoare străbătuse întreaga boltă întunecată, odată cu decăderea acesteia, Taehyung dezlipindu-și cele două pleoape de irișii săi strălucitori. Prima imagine ce i s-a arătat a fost silueta blondinului său, zâmbetul lui Jimin provocându-i-l și pe al său.

- Ești pregătit pentru o nouă aventură, TaeTae? își întrebă entuziasmat prietenul, acesta sărind din pat numaidecât.

Doborându-l pe micuț cu o îmbrățișare plină de dor și de sentimente, își uniseră buzele din greșeală, provocând ca ambii obraji să capete o tentă rozalie. Chicotind la unison, unul mai jenat decât celălalt, Jimin luase inițiativă, aducându-i bărbia cafeniului aproape de chipul său. Își lipise buzele moi și dulci de cele ale lui Taehyung, acesta rânjind în sărutul ce devenise tot mai adânc și mai pătrunzător.

- Se pare că nu aveți nevoie de explicații, tuși Yoongi evident că voia să le strice mica reuniune, având de gând să iasă mai devreme de la lucru.

- Yoongi hyung! strigară cei doi la unison, capturându-l pe doctor într-o îmbrățișare de urs.

- Prea multă afecțiune, spațiu personal! se plânse acesta, provocând râsetele pline de voioșie din partea pacienților săi. Acest lucru îl înmuiase, chiar dacă nu o arătă, fiind împlinit pentru că băieții au reușit să se vindece pe cont propriu, învingându-și boala.

- Hyung, dar unde ne aflăm? întrebase confuz Taehyung, albăstruiul îndepărtându-i astfel că putea într-un sfârșit să respire ușurat.

- Cred că eu le pot explica mai bine, i se alătură Seokjin, tot un zâmbet, lucru ce îi adusese lui Jimin lacrimi în ochi. Spre surprinderea tuturor, Jin îl îmbrățișase cu sinceritate pe blond, în timp ce Taehyung afișă o expresie serioasă a feței, Yoongi fiind degustat de întreaga situație.

- Vorbiți telepatic sau ce? îl ia peste picior pe colegul său de muncă, Seokjin rotindu-și ochii plictisit de anticele lui Yoongi.

- Voi doi ați fost internați de fiecare familie în parte, rezultând că nimic nu e întâmplător, spuse cu zâmbetul larg pe buze, afișând două degete optimist față de rezultat, lucru ce i-a adus în confuzie pe băieți. Nu vă cunoșteați, erați doi pacienți oarecare din această mărcuță. Cum aveați povești diferite, am decis să facem un experiment, își uni palmele zgomotos, mulțumit de rodul orelor de muncă și consecințele trăite.

- Și suntem mai mult decât fericiți că a funcționat, căci, dacă nu vă întâlneați, ați fi sfârșit să muriți până la urmă. Dragostea până la urmă învinge tot, rosti și Yoongi drept confirmare a celor întâmplate, Jimin și Taehyung aprobând cât timp s-au apropiat unul de celălalt, împleticindu-și degetele. Încurajându-se.

- Toate sinuciderile și clipele trăite împreună au fost calculate și monitorizate de către noi, ca să vedem cum evoluați și odată amintirile ce v-au revenit, ați putut trece peste un obstacol important: traumele din trecut care v-au marcat atât mintal, cât și psihic.

Jimin era cel mai conștient de acest lucru, doctorul menționându-i acest aspect și în trecut. Simțea că o putea lua de la capăt, era convins că alături de persoana pe care o iubea putea face sacrificii ce le-ar fi adus amândurora beneficii. Însă Taehyung era temător, nefiind sigur din ce cauză tatăl său l-a trimis la un spital de nebuni.

- Pentru că am ajuns să ținem la voi ca la proprii noștri copii...

- Vorbește în numele tău, îl întrerupse nepoliticos Yoongi, tușind la văzul privirii ucigătoare a celui mai mare.

- Pentru că am ajuns să ținem la voi ca la proprii noștri copii, vom organiza o reunine de familie, unde vom participa și noi! bătu satisfăcut din palme acesta, acompaniat de surâsurile celor trei din salon.

- Dar Hoseok? El de ce a apărut în procesul nostru de vindecare? Mai mult ne-a înrăutățit starea..., interveni Taehyung, albăstruiul izbucnind într-un râs în hohote. Jin îl îmbrâncise, acesta scuzându-se cu lacrimi în ochi.

- Am introdus un nou test pentru a vedea cum îl depășiți, pe acesta îl folosim foarte des în tratamentele pacienților.

- Adică Hoseok nu există în realitate? întrebă mai mult șoptit cafeniul, Yoongi afișând o mimică a feței dezamăgite.

- Am auzit că vorbiți de mine?

Silueta roșcatului intrase în salonul băieților, Taehyung speriindu-se atât de tare încât reacționase involuntar. Îl ascunse pe blondin în spatele său, amintirile cu acesta nefiind întocmai plăcute. Yoongi începuse să râdă din nou, cuprinzându-și iubitul în brațe.

- Nu știam că a fi doctor e atât de distractiv, Min Yoongi, îi reproșase Seokjin, acesta dând haotic din mâini pentru a fi lăsat în pace.

- Vi-l prezint pe Jung Hoseok, unul dintre asistenții medicali ai spitalului, și bineînțeles, iubitul meu! spuse entuziasmat albăstruiul, primind recompensă un sărut pe creștet. Lucrurile primite de la Hoseok, fie și minuscule îl readuceau la tăcere cu o rapiditate uluitoare.

- Mulțumesc pentru reclamă, iubitule, îi șopti, Yoongi zâmbind pentru sine. Îmi pare rău că v-am speriat și v-am produs astfel de amintiri neplăcute. Nu a fost intenția mea, dar astea sunt regulile!

Cât timp Yoongi se pisicea pe lângă roșcat, căutând atenție și dezmierdare după o zi lungă de lucru, Seokjin îl introduse și pe Namjoon, cel care era cu adevărat un alt pacient al spitalului.

- Din păcate, mai am de învățat lucruri pentru a reuși să îl vindec pe acesta, spuse cu tristețe acesta, Jimin cuprinzându-i palmele în ale sale.

- Hyung, nu uita, prin iubire problemele se rezolvă de la sine, rosti cu dulceață, ochii săi sclipitori transmițând încredere și recunoștință. Pufni în râs când descoperi privirea acidă a lui Namjoon asupra sa, dând drumul degetelor lui Seokjin.  Hyung, se pare că vă aflați pe drumul cel bun.

Râzând și acesta, Taehyung îl capturase din nou pe amicul său, strângându-l cu putere la pieptul său. Nu își vor mai da drumul vreodată, sperând că până la final, ei doi vor fi vindecați în totalitate, trăind în fericire și iubire.

Urmează epilogul, dragilor.