- Ben:
- CE?
Inima imi bătea cat se poate de tare. Tonul lui ridicat pur și simplu îmi dădea fiori . Refuzam sa mă uit la el, deoarece simțeam că mai e umpic și mă lovește.
-Ben?
-D-da?
-CE E ÎN CAPUL TĂU?
-T-te rog nu țipa la mine!
-CUM SĂ NU ȚIP LA TINE CÂND SCOȚI CHESTII CA ASTEA PE GURĂ?
-ERIC, EU...
-Nu, Ben! Îmi pare rău!
-Haideee....E așa mult dacă cer o moarte înceată? De ce nu vrei?
-Ben...eu nu ți-am spus niciodată nimic despre familia mea, nu?
-Nu!
-Păi...eu nu am avut o copilărie tocmai fericită...și totul...din cauza tatălui meu ...
-Ouuu!
-Nu știu dacă înțelegi... dar... pentru mine ar fi prea...traumatizant!
-Înțeleg...îmi pare rău!
Înțeleg perfect ce simte! Chiar daca nu am trecut prin asta! Îmi pare puțin cam rău...dar...e pentru Eric ! Dacă el nu vrea...o sa incerc sa accept...
*Pff ...crede Eric că merge după el :')) *
