Eric:
Eram acolo deja de 30 de minute. Ce tot face Ben? Nu mai rezist la presiunea asta idioată. Începusem să mă plimb deja de colo în colo, și oameni se uitau ca un nebun la mine.
-Eric O'Brien? Îmi strigă numele asistenta.
-Da! Am tresărit și m-am repezit spre ea.
Am intrat și l-am văzut pe Ben stând în fund pe patul ăla cu o privire înghețată, iar doctorul, lângă el, care părea la fel de șocat.
-Ei? Ce se întâmplă? Stau aici de aproape o oră!
Doctorul își dăduse ochelarii jos, și se uita timp de câteva secunde fix la mine.
-Domnule O'Brien...se pare că...veți fi tătic.
---
Ultimul lucru simțit de Eric, a fost capul lui izbindu-se de podea, din cauza leșinului.
*Cine se aștepta? :))*
