Eric:
Eram la ușa mamei mele. Mi-am făcut într-un final curaj și am bătut. În câteva secunde, mama apăruse în fața ușii, fiind parcă șocată sa mă vadă la ea la ora asta.
-Eric, puiule! Ce faci aici? Haide, intră!
Am intrat fară să spun nimic. M-am dus direct in sufrageria mamei și m-am așezat pe canapea, rupt de obosit.
-Iti aduc o cafea?
-Te rog!
Mama a plecat să-mi aducă cafea, timp in care eu am stat și m-am uitat pe pereți.
-Ce s-a întâmplat?
Am tras aer in piept, am sorbit puțin din cafea și de abea apoi i-am spus.
-M-am certat cu Ben. Și... mi-a spus că mă urăște și că nu vrea să mă mai vadă...
-Au!
-Și imediat după, am plecat trântind ușa și l-am lasat acolo...
-Eric, îmi pare rău să-ți spun dar...ești prost!
-Știu!
-De ce v-ați certat iar? Să ghicesc, bani? Din nou?
-Mda...
-Eric, voi parcă vă iubeați. Chiar aveți de gând să lăsați banii sa va despartă?
-Nu...nu știu! Nu vreau asta, mamă! Uite, am vorbit cu tata, și mi-a spus că nu mă mai poate ajuta. În 2 săptămâni pleacă și...singura cale prin care pot să-mi întrețin familia...e să merg cu el.
-Aoleu! Și? Ce vrei să faci?
-Nu, nu știu, eu...habar nu am! Vreau să vorbesc și cu Ben și de-abia atunci o sa pot lua o decizie. Dar nu vreau sa las totul în urmă și...să plec pur și simplu. Hmmm....nu știu ce să fac.
-Fă ce crezi tu că e mai bine pentru tine, pentru Ben și pentru Lucas!
-Nu știu ce e mai bine! Vreau...vreau întâi să repar lucrurile între mine și el.
-Așa ar fi bine!
-Da.
-Apropo, cum se mai simte Ben? Mai are dureri?
-Sincer, parcă se agravează.
-Oare ce ar putea fi?
-Nu știu, sincer!
-Off!
-Ă...pot rămâne aici peste noapte, te rog?
-Sigur că da! Mă duc să-ți pregătesc camera. Vrei ceva de mâncare?
-Nu! Nu, mersi!
-Cum vrei...
