L.o.L. (Lots of Lunatics)

Capitolul VI - Sarutati Nedorite...

Graba, graba, graba !!! De-abia am ajuns acasa si deja am dat buzna in dressing ca sa-mi aleg hainele. Stiu de faza cu "baietii se imbraca cu orice", dar pentru mine nu se aplica, mereu mi-a placut sa fiu bine imbracat, dar nu cu cine stie ce, ca sa nu par ca mi-am dat prea mare atentie la vestimentatie.

Johnny a spus ca nu va fi ceva mare, doar cateva persoane cu care se intelege bine si cu care vrea sa se distreze. Asa ca o nu o sa ma imbrac prea sofisticat, am sa port perechea mea de blugi preferati, un tricou simplu si un hanorac. Cum am zis... nimic sofisticat. Singura mea problema este ca nu e mama langa mine sa imi zica impresia ei, asa cum o facea de fiecare data, numai ca ea va ajunge acase peste o ora, iar atunci va fi prea tarziu. Dar stai, cine ar putea sa-mi zica mai bine cum sunt imbracat decat o fata, si da, stiu ca v-ati dat seama ca e vorba de Megan, nu ???

- Hey Megan, ce faci ?

- Hey Kyle, ce sa fac, ma cam plictisesc, stau pe Facebook de vreo jumatate de ora dar nu e nimeni interesant, tu ?

- Cum adica stai pe Facebook, credeam ca te pregatesti de mini-petrecerea lui Johnny. Eu credeam ca voi fetele va pregatiti pentru o petrecere cu vreo saptamana inainte.

- Johnny da o petrecere ? N-am stiut, se pare ca nu sunt pe lista lui de prieteni. raspunde Megan cu o voce foarte trista, deprimata. Cred ca s-a suparat destul de tare...

- Hai ma, nu cred ca nu te-a invitat Johnny. Cred ca el a crezut ca e de la sine inteles ca vi, doar sunteti cei mai buni prieteni din copilarie, ce dracu. incerc sa-i ridic moralul chiar daca stiu ca o mint in fata.... vorba vine in fata, mai bine zis prin telefon.

- Rectifica... am fost cei mai buni prieteni, acu' de-abia daca ne mai vorbim....

- Uite ! Chiar daca e posibil sa nu te fi invitat, tu tot ai sa mergi acolo cu mine, ca vrei sa ca nu vrei. Sa stii ca pot sa te si rapesc daca ma refuzi, deci eu zic sa te grabesti cu raspunsul. Habar n-am cine vine si daca ai veni macar as avea si eu cu cine sa vorbesc.

- Bine bine, am sa vin, nu pentru Johnny, ci pentru tine, ca imi esti prieten bun.

- Raspuns corect, ai castigat o invitatie la petrecere !

- Hihi... in 30 de minute sa vi la mine. Ma apuc sa ma imbrac, pa.

Sa imi mai spuna careva ca nu sunt eu un prieten bun. Ce bun Doamne... senzational, mirific, minunat si restul complimentelor de care imi e prea lene sa le spun. Stai asa... eu o sunasem pe Megan sa ma ajute cu imbracamintea, baga-mi-as.... in fine, se pare ca sunt pe cont propiu de data asta.

In sfarsit e momentul in care trebuie sa plec, nu inainte sa fac un dus rapid, sa-mi fac freza sa ma imparfumez si sa ma asigur ca nu-mi miroase gura. Dupa un mers de vrea 10 minute, ajung acasa la Megan care din cate se pare nu a auzit ciocanitul meu in usa, asa ca o sun.

- Hey, am ajuns in fata casei tale, esti gata ?

- Da, cobor imediat....

Nu a mai durat nici 2 minute si Megan isi face aparitia. Cred ca a fost prima oara cand am ramas socat, fara cuvinte, nici macar in fata Jessicai nu aveam comportamentul asta. Megan era inbracata intr-un maieu alb destul de decoltat si niste blugi destul de mulati care ii scoteau in evidenta formele. Arata.... wow, acestea fiind singurele cuvinte care mi-au venit in minte cand am vazut-o.

- S-a intamplat ceva ? Imi sta rau ? spune-mi ca nu ma supar.

- Aaa, nu, nu, arati senzational, sigur ai pus tu ochii pe cineva si vrei sa-l dai pe spate.

- Hmmm, nu cred, asta e modul meu in care ma imbrac cand nu sunt la scoala.

* Asta in niciun caz nu e Megan pe care am cunoscut-o eu acum 2 zile, nu nu. Acea Megan se imbraca aproape ca o babuta, fara decolteu, fara sa i se vada picioarele, fara nimic "deochiat"  si cu parul prins plus ochelari care o urateste destul de mult. E posibil sa ma indragostesc de ea daca continua sa arate asa, mai mult ca sigur, dar am senzatia ca nu o sa fiu singurul...