Capitolul 9

903 90 9
                                    


Azi e o zi importanta pentru rege. Azi își va întâlni mama după aproape un deceniu. El spera ca Jungkook nu va fi speriat sau ca ii va face o impresie proasta. Vrea ca aceasta zi sa fie una deosebita. Se întreaba ce părere va avea mama lui de el, ca ocrotește un om. O mie de întrebări îi trec prin cap. Oare chiar Jungkook e Alesul sau? Dacă Jungkook nu-l va iubi? Lui nu ii face plăcerea statul în castel, cel puțin asa crede el.

Va fi o perioada grea atât pentru rege, cât și pentru Jungkook. Mai ales cât Hyuna și Kai sunt prin preajma... Și nici nu îi poate condamna.... Pentru ca... Tine ascuns un secret pe care doar el îl știe. Un secret care nu il beneficiază cu nimic. Ba din contra, îi îngreunează situația.

Jungkook se face văzut în camera lor. Doar ce a terminat de mancat.

-Jungkook. Trebuie sa te întreb ceva.

-Da, spune V. E ceva grav?

-Nu, nu e. Îți place să stai aici? Adică știu ca ți-e dor de casă, dar... Te simți bine aici?

-V, eu.. Da, îmi place aici. Îmi place ca ai grija de mine și ma ocrotești.. Și îmi face placere și sa stau alături de tine...

Jungkook roși. Nu știa ce e cu acest sentiment, dar știa ca e timid în acest moment. V zambise cald.

-Mă bucur să aud asta. Și tu ești o companie plăcută. Îți aud inima. Iar îți bate foarte tare.

-Aish. Cum de o auzi?

-Bate foarte tare. Dacă ai ieși acum afara, ai fi fost vânat deja.

Jungkook înghite în sec. Pentru câteva momente chiar uitase de pericolul la care e expus. Chiar credea ca pentru o secunda, nu va mai fi cu aceasta stare.

-Înțeleg. Când plecam la mama ta?

-Chiar acum. Haide.

Amândoi ieșiseră afara, salutați de toți vampirii trecători. Jungkook se simțea mândru într-un fel. Îi plăcea sa fie alături de V. Se simțea protejat de acesta. Și felul cum ceilalți le arata respect, asta îl făcea sa se simtă mai măreț.

-Jungkook, haide la mine în spate.

-Poftim?

-Drumul e lung, și eu merg în viteza. Nu putem merge în stil de om. Acum haide.

Timid, brunetul se sui pe spatele regelui. Avea un spate bine făcut. Fiori îl trecură, neștiind de ce. V zâmbea doar pentru el, iar Jungkook se simțea atât de rușinat încât prefera sa fie vânat acum de un vampir. Inima băiatului începuse iar sa bata cu putere. Nu-și mai putea controla sentimentele.

-Um. Jungkook? Ești bine? Iar îți bate inima.

-Da, sunt ok.

-Ok, pornim.

V pornește cu viteza. Copacii trosnesc, la atingerea regelui. Jungkook simte o senzație pe care nu a mai întâlnit-o vreodată. Felul în care bătea vântul, și tot.

După nici 10 minute, ajung la o peșteră.

-Încearcă sa faci o impresie buna.

Tonul lui V era unul serios. Acum nu mai zâmbea ca un copil. Comportamentul sau copilăresc dispăruse într-o secunda.

-B.. Bine.

Amândoi intra în peșteră. Spre surprinderea lui Jungkook, dau de o pădure.

-Aish. Uitasem se pădurea asta. Ia-mă de mana.

-V, eu... Nu pot.

V se uita uimit la el. Asta e singura cale ca să nu fie omorât.

-Jungkook, ba poți. Haide odată.

-Nu V, eu..

-Jungkook!!!

-...

-Jungkook! Aici e foarte periculos! Sunt demoni aici, Jungkook, demoni!!!
Și tu ești om! Jungkook, te vor omorî. Vrei sa mori? Trebuie sa ma iei de mana ca să le arat ca ești proprietatea mea, dacă nu va trebui sa ma săruti.

Jungkook încremeni. Nu-l poate lua nici măcar de mana, dar să-l sărute? Și despre ce tot vorbește? Demoni? Aici, exista?

-Acum, haide. Îmi pierd răbdarea.

Blondul îi întinde mâna. Jungkook i-o prinde. Era asa rece. Defapt, era gheata. Nici nu se gândea la inima care începea sa bata și mai tare acum.

-Nu e timpul să-ți bata inima asa.

-Îmi... Pare rău... Nu ma pot abține.

-Sper sa nu ne audă doar.

După o vreme ajung la o mica căsuța.

-Am ajuns. Am scăpat, aish.

V bate la ușă. E asa de nerăbdător. Starea lui de copil revine în doar câteva minute. Se pare ca îi era teama doar de acei demoni. Ușa se deschide încet. E deschisa de o femeie care pare de vreo 45 - 50 de ani, chiar dacă se știe ca are mai mulți.

-V! Ești aici, după aproape un deceniu!

Aceasta îl lua în brate. Pe fața ei se vede fericirea. V zâmbea continuu. Își văzuse mama după mult timp. Femeia se uita adânc la Jungkook.

-Fiule, cine e el??!! E un om, nu? Ii aud inima.

-Ah. Mama. El e Jungkook. Și da, e om.

Toți 3 intra în casă. V ii povestește mamei sale toată povestea lor. Cum l-a întâlnit pe băiat, și tot ce se întâmplase. Și despre Kai.

-Vai, Kai asta. Pune în pericol lumea noastră. Cat despre acest băiat, eu zic ca îl poți transforma.

-Nu, nu vreau sa îi iau sufletul..

-Te înțeleg, draga. Și eu am avut acest sentiment, dar gândește-te puțin. Băiatul e chipeș, pare inteligent. Poate fi un vampir extrem de bun.

Jungkook privea toată discuția lor. Părea ca e în plus. Ei discutau despre el, chiar dacă era de față. Se pare ca nu le prea pasa.

-Nu crezi ca e el Alesul?

-Mama.. Nu. Defapt. Nu știu. E încă om, și nu îl pot transforma, și știi asta.

-Da... Ar trebui sa plecati. E seara, iar demonii se aduna seara.

-Bine. Jungkook, plecam.

V îl ia de mana.

-V. Ai mâna rece.

-Sunt vampir. Nu îmi bate inima. Sunt teoretic mort.

-....

-Pa, mama. Ne vedem după alt deceniu.

-Pa, fiule. Și ai grija de tine. Poate te voi mai vizita și eu la palat.

Cei doi porniră în drum spre casa. Extrem de multe gânduri îi cuprind pe amândoi. Jungkook se întreba dacă V crede ca el e Alesul sau. Sau dacă V îl iubește macar puțin. Sau dacă va fi vreoadata vampir. Iar V, gândea aceleași lucruri. Nu era sigur de sentimentele sale față de Jungkook. Și se întreabă oare ce se va întâmpla în continuare cu viata lor împreuna?

_________

Următorul capitol va fi mai interesant.

Apropo...... Vreți și smut? Sau să-l păstrăm pentru Volumul 2?

Keep My Secret | VKook | Volumul I - FINALIZATA Where stories live. Discover now