Your little sister? ||

Capitolul 7

Ashley p.o.v
Semnul masiv, luminos făcea și mai evident locul in care mă aflam.Era puțin peste miezul nopții, și eu stăteam in fața clubului, încă nehotărâtă. Să intru, s-au să plec acasă?
Dar, dacă mă gândesc mai bine..... Câteva pahare nu ar omorâ pe nimeni, și la urma urmei îl ascult pe Tay, și mă calmez.
Zâmbesc încrezătoare și pășesc înăuntru. Merg hotărâtă către bar, ocolind mulțimea de tineri in care mă amestecasem, ajungând în dreptul canapelelor din piele neagră.
Acum aveam cale liberă către bar! Înaintez,dar ceva, mai bine zis cineva îmi atrage atenția, și mă întorc din drum. Nu eram convinsă că văzusem bine, dar uitându-mă mai atent, prin fumul gros de țigară l-am văzut pe el. Era tolănit pe o canapea, complet singur. Părea să mă privească, dar poate nu se uita la mine... Poate doar privea spre ceva de lângă mine și doar îmi dădea impresia.
Eram hotărâtă să-mi reiau drumul, dar nu puteam să-l las acolo. Doar gandul că s-ar urca la volan și ar produce un accident îmi dă fiori.
Am decis să mă apropii,și cât ai zice pește eram in fața lui.

Eu:-Hei!

Bun, asta a sunat stupid. Ar trebuii să fiu dură și să-l  târăsc afară de-aici.

G:-Te-ai intors! Te-am căutat atâtea luni, și în sfârșit te-ai întors!

Eu:-M-am întors acuma câteva zile, erai acolo, ţi minte?

Normal că nu ține minte, creierul lui plutește în alcool.

G:-Ce faci aici? Ai venit să vezi un dobitoc ca mine?

Eu:-Nu era ăsta planul meu iniţial, dar acum că ne-am întâlnit.....

M-am așezat lângă el. A urmat liniște. Se uita pur și simplu in gol, de parcă eu nu eram lângă el, de parcă muzica nu răsună din boxe.......Părea să se afle într-un loc liniștit, deși nu era așa.
Nu știam ce ar trebuii să fac..... Ar trebuii sa spun ceva?

G:-Mă doare capul!

Se pare că mi-a luat-o înainte. Ei bine, asta era ocazia perfect pentru al scoate afară.

Eu:-Foarte bine, atunci haide, te duc eu acasă.

Nu a protestat. S-a ridicat clătinându-se de pe canapea și s-a spijint de mine.
Într-un final, chiar l-am târât spre ieșire, și după o pauza de câteva minute l-am urcat în mașină.
L-am așezat cu greu pe scaunul din dreapta, apoi am urcat la volan.
Am pornit motorul si eram pregătită s-o i-au din loc, dar apoi am realizat că habar n-aveam unde trebuia să ajung.

Eu:-Unde e acasă, mai exact?

G:-Acasă?E pe strada Maine ,da pe Maine..... Numărul 12.....Nu! E numărul 14....Da, 14!

Era ca si cum căutăm acul în carul cu fân. Am pornit spre strada Maine,puțin nesigur. Care erau șansele ca el să-mi fi dat adresa corectă?
În momentul de față păreau să fie nule, dar merita să încerc.

După vreo câteva minute de condus, ne aflam in fața unei vile.
Gerald dormea de când am plecat din fața clubului, și nu credeam că avea vreun rost să-l trezesc acum. La urma urmei, trebuia să mă asigur că-l adusesem acasă.Am coborât din mașină, și am intrat in curtea casei.
Poate aveam noroc, poate chiar aici locuia.
Am batut la ușă,și in scurt timp am fost întâmpinată de o bătrânică drăguță.

D:-Da, drăguță?

Eu:-Aici locuiește familia Green?

D:-Drăguță, dacă îl cauţi pe Gerald...... Nu este acasă. Nu știu pe unde umblă copilul ăsta..... Îl aștept de câteva ore.

Eu:-Așteptați puțin!

Fug către mașină.Eram surprinsă. Chiar îmi dăduse adresa corectă.
Încep să-l zgâlţâi tare, și îl trezesc într-un final. Mă  privește dezorientat.

G:-Ashley?

Eu:-Am ajuns, haide, coboară!

Se dă jos, lent. Părea mult mai stabil, poate alcoolul nu mai era atât de prezent, dar nu aveam de gând să-l las să meargă singur. L-am prins de braț si l-am condus până la ușă.

D:-Gerald, scumpule!

G:-Doică.....

Femeia se uită spre mine, zâmbind.

D:-Haide drăguță, să-l ducem în camera lui.

Am auzit ușa închizându-se in spatele meu. Am început să merg după bătrână, pe scări, apoi pe un hol întunecat și în cele din urmă am ajuns într-o cameră la fel de întunecată.
L-am așezat pe pat, apoi am ieșit. Coborâsem în sufrageria alături de bătrână.

Eu:-Ei bine, cred ca ar trebuii să plec acum.

D:-Nu fi ridicolă, Ashley  e foarte târziu ,și pari obosită. Nu te las să plece in starea asta.

Eu:-De unde îmi știți numele?

D:-Gerald vorbește foarte mult despre tine.De când te-am văzut, în pragul ușii, mi-am dat seama că ești  tu. Ești la fel de frumoasă pe cât mi-a spus el că ești. Haide!

Femeia incepe să meargă din nou, și eu o urmez. Intrăm într-o cameră mare in mijlocul căreia drona un pat imens. Totul era in nuanțe de alb și albastru deschis.

D:-A fost camera mamei lui. Poți  rămâne aici in seara asta.

Am aprobat ușor din cap. Rămăsesem singură. Poate  femeia avea dreptate.... Nu ar fi trebuit să conduc in condiția asta. Chiar eram obosită,nu e de mirare că adormisem numaidecât.