Your little sister? ||

Capitolul 8

Ashley p.o.v
Cred că eram trează de ceva timp. Pierdusem noțiunea timpului din momentul in care am început să mă plimb prin camera mare in care mă aflam. Erau o mulțime de poze pe piesele albe de mobilier, și nu m-am putut abține din a le privii. Unele înfățișau doi băieței, vizibil de vârste diferite, bruneţi, care erau așezați in fața unei femei frumoase, posibil mama lor, langa ea aflându-se un bărbat impunător. În alte câteva poze erau doar băiețeii, in timp ce se jucau...... Apoi erau băiețeii și femeia bătrână care îl aștepta pe Gerald aseară, și în cele din urmă băieții și mama lor.

Mă simțeam într-un anume fel. Fotografiile ilustrau familia perfectă, de care eu nu am avut niciodată parte. Încercam să alung sentimentul ăsta, încercam să-l tratez cu nonșalanță.

Îmi mutasem atenția pe noptiera din partea stângă a patului. Se mai afla o poză pe ea..... Era aceeași femeie frumoasă, de data această doar cu bărbatul impunător. Erau vizibil mai tineri.Erau atât de frumoși împreună.
El părea un bărbat scorțos, greu de mulțumit, oarecum cu nasul pe sus.......... Oarecum exact ca javra.Evident aparențele înșală, demonstrându-mi asta zâmbetul de pe fața lui. Cred și eu că era fericit ,deoarece ținea în brațe o femeie superbă. Trebuie să fi fost un bărbat norocos.

Se aud câteva bătăi in ușa, care îmi atrag atenția. Privirea mi-a fugit de la fotografie direct către ușile duble ale camerei. Acestea se crapă încet lăsând la iveală femeia bătrână de aseară.

D:- Micul dejun e gata drăguță, te așteptăm jos.

Mic dejun? Dintr-o dată revin la realitate. Ar trebuii să ajung acasă.... Fac pariu ca Tayler și-a făcut griji. O să iasă un așa scandal.....

Eu:-Apreciez, dar cred că ar fi mai bine să plec.....

D:-Nu accept un refuz scumpo. Haide!

Încep să o urmez. Asta o să ma coste scump. Deja îl pot auzii pe Tayler țipând la mine.
Străbatem același drum ca aseara, și ajungem într-o sală de mărime medie.
Prima dată observ masa mare ,apoi pe el. Stătea în capul mesei, servind micul dejun. De cum a pus ochii pe mine a început să tușească..... Probabil s-a înecat. Nu știu dacă ar trebuii să mă simt ofensată....... Nu știu cum ar trebuii să mă simt defapt.

D:-Scumpule..... Ce ţi-am zis eu despre statul la masă? Începem si terminăm împreună. Asta a fost, și încă este regula de aur a mamei tale... Nu e de mirare ca te-ai înecat! Și in plus, de unde graba asta ? Ţi-am zis că ma duc s-o aduc pe fată.

Ceea ce se întâmplă acum mă amuză într-o oarecare măsura. El privește in jos, făcând la fel și în timp ce era dojenit de bătrânică. Îmi place să-l văd pus la punct,și trebuie să recunosc am tot respectul pentru bătrânica de față.

D:-Ia un loc dragă!

Fac ce mi se spune și mă așez pe un scaun la întâmplare. În fața îmi este pusă o farfurie plină de mâncare, și cum nu uit regula de aur de care am aflat acum cateva minute aștept până când bătrână ia un loc.

D:-Ști drăguță, te-ai așezat pe scaunul ei,pe scaunul mamei lui. În fond ,daca ai devenii soția lui acela ar fi locul tau de drept.

Afirmația asta mai că ma făcuse pe mine să mă înec. Mă controlasem destul de bine însă, și nu trebuia să mai spun nimic, căci Gerald schimbase subiectul.

G:-Mulțumesc... Pentru aseară.

Dau ușor din cap, fără sa spun nimic și îmi văd în continuare de mâncare. Speram că totul să decurgă in liniște, să nu fiu nevoită să vorbesc prea mul, dar bătrâna avea alte planuri.