Your little sister? ||

Capitolul 22

Gerald p.o.v
Eram în durm spre port. Mai aveam șapte kilometri, și un trafic infernal de înfruntat. Oamenii lui Ty erau ascunși peste tot. Fiecare colțișor era supravegheat de noi, ca o măsură de precauție. Totul trebuia să decurgă bine..... Ne întâlneam cu Hope și Jay îi duceam acasă și totul redevenea normal. Nimic nu putea merge prost.... Era simplu.

Eu:-Ești bine? spun când observ chipul palid al iubitei mele care mă privea.

D:-Da, sunt doar puțin emoționată.

Și eu eram la fel. Emoțiile aveau să se risipească din momentul în care aveam să vad chipul angelic al fiicei mele. Era momentul pe care-l așteptam cu ardoare.

I-au un viraj, ţinându-mă după mașină sport condusă de Ty. Am luat-o pe scurtătură aparent. Stradutele înguste erau cât se poarte de perfecte. Luna plină, asfaltul uld, totul părea ca dintr-un film de groază. Era straniu într-o oarecare măsură.

Băieţii lui Ty au deschis porțile masive de fier. Mașinile noastre au intrat una după alta. Am oprit motorul și m-am uitat la Ash.

Eu:-Poate tu și Sky ar trebuii să rămâneți în mașină.....

A:-Glumești, nu? Nu o să stau să aștept aici!

Nu aveam s-o scot la capăt, chiar dacă l-aș fi rugat pe Tayler să vorbească cu ea. Am aprobat din cap, și am coborât.

T:-Oamenii mei i-au interceptat. Sunt într-un Ferrari negru, model vechi. Mai au 5 kilometri pana aici.

Ochii lui Ty parcă treceau prin mine. Se uita la Ashley, care-i evita privirea. Nu-l puteam judeca. Poate el nu va mai avea încredere în mine niciodată...... S-au poate îmi va lua mai mult decât credeam să-l fac să mă ierte.

T:-Ar trebuii să mergem în fața farului... Trebuie să fie aici în orice moment.

Am tăcut și am început să mergem după el. Am intrat în semicercul de mașini, care erau pregătite să treacă peste oricine ar încerca să facă vreo mișcare greșită. Pe lângă ei, și eu cât și Ty eram înarmați. Intuiam că Jay nu avea să se întoarcă de unul singur, și eram pregătită pentru orice musafir nepoftit.

Jay p.o.v
Eu:- Mai aveam mult?

Eram atât de fericit. Trecusem pe lângă multe locuri pe care le știam. Trecusem pe lângă liceu, pe lângă Pandemonium..... Îmi era dor de toți. Îmi foream să-l văd pe tata, și deja plănuiam să fac asta după ce aveam să ajung în haită.

C:-Mai întrebat și acum cinci minute, omule.... Trebuie să ajungem, nu mai e mult.

Hope părea posomorâtă. Era un lucru anormal pentru ea, din momentu ce era genul de copil vioi. O țineam în brațe cu senzația că o ating pentru o ultimă dată.Era într-un fel logic, căci odată ajunși acolo toți vor dori s-o țină, să fie siguri că e teafără și nevătămată. Eu eram mai puțin important în momentul acesta.

O ultima curbă, luata din scurt cei drept ,și iată-ne în fața farului. Luminile puternice care ne intrau în ochi îl fac pe Chris să oprească motorul mașinii. Deschidem portierele in același timp și coborâm simultan.
Toți cei din fața mea erau cu zâmbetul pe buze, lucru care ma făcut și pe mine să zâmbesc.

Ashley p.o.v
Inima mea bătea din ce în ce mai tare. Jay arată atât de diferit in ochii mei, atât de matur. Senzația era cu totul ciudată. A început să înainteze spre mine cu Hope în brațele sale.
Ajuns in fața mea îmi întinde fetița înfășurată într-o geacă groasă. Face câțiva pași in spate și se uită spre Chris, care nu-mi inspira nimic. Văd cum Tayler și Gerald își îndreaptă armele spre el. Expresia lui Jay se schimbă radical, atât și cea a lui Hell.

J:-Staţi! Baieţi ma ajutat să ajung aici. Chris s-a pus in pericol pentru mine... Pentru Hope....Nu puteți să-l răniţi!

Nimeni nu apuca să reacționeze.Jay ,prietenul meu de-o viață, fratele meu mai mare se prăbușește pe asfalt într-o baltă de sânge. Se aude un al doilea foc de armă care-l pune pe Chris la pământ.
Încep să tremur și lacrimile încep să-mi ude obrajii. Simt cum copilul mi-e smuls din brațe de Sky, care parca a intuit că urma să mă prăbușesc lângă Jay, care respira cu mare greutate.

J:-Ash.....

Eu:-Taci! Nu, nu, nu vorbi... O să chemăm ajutoare... O să fi bine, spun urlând printre suspine.

J:-Ascultă-mă, te... te rog.Nu mai.... nu mai are rost. Vreau să..... să fi fericită. Spune-i tatei că-l iubesc, și aminteștei lui Hope de mine.... Când o să crească.

Eu:-Nu spune asta Jay. Tu o să-i spui lui Hodge că-l iubești și.... Și o să te joci cu Hope... Cu Miranda și cu Zach... Nu pleci nicăieri!

J:-Nu pot să-ţi fac pe plac acum frumoaso.....

Eu:-Nu, Jay... Te rog, nu!

J:-Te iubesc Ash...... Și știu că... tu n-o faci în felul ăla. Îmi pare rău că n-o să fiu la nunta..... Și că n-o să te văd în rochia aia albă. Să ai grijă te tată.....o să-l distrug.... Promite-mi!

Eu:-Îti promit!spun plângând

J:-Amondoi știm c-o să te măriți cu el..... Te face fericită.Te iubesc Ash, mereu am facu......

Dar nu mai apuca să-și termine fraza. Ochii lui se închid după ce pieptul lui se contractă pentru o ultima oară. Ploaia începe să spele sângele omului care a fost mereu acolo, iar eu mă las ridicată de Gerald.
Văd cum Tayler îi ia cadavrul lui Jay de pe jos și îl duce spre mașina lui Gerald.

Eu mă uit peste umăr la trupul lui Chris. Lângă el era un bărbat pe care-l recunosc a fi Adam, un om complet schimbat față de acum câțiva ani. Pistolul din mână lui îl incrimina cu totul.
Mi-aș fi dorit să-i mulțumesc lui Chris. Îi adusese pe amandoi teferi ,și murise ca o victimă colaterală.

Mă urc în mașină și așez capul lui Jay în poala mea. Voiam să cred că o să-și deschidă ochii albaștri din nou. Nu puteam accepta ideea că aveam să organizez o înmormântare în loc de o nuntă.

Adam p.o.v
Ajunsesem în portul ăla blestemat cu mult înaintea lor. Le aflasem planul și voiam să-l dau peste cap. În schimb, stau in genunchii lângă fratele meu care se zbate între viață și moarte.

C:-Stai....cu ochii pe McKeyla. Vreau doar să ai grijă de Ethan al meu..... Numai pe tine te... are.

A:-Îți promit fratioare!

C:-Nu vreau răzbunări... Adam. Vreau să-l crești frumos..... Să fie mai bun decât noi...... Te iubesc frăţioare!

A:-Și eu te iubesc, deși nu ţi-am spus-o nici măcar odată, spun izbucnind în plâns.

Mi-am ridicat privirea din pământ pentru al mai privii măcar odată în ochi, dar era prea târziu...erau închiși pentru totdeauna.