Babylon

-5-

!!!Acest capitol conține scene +18!!!

Luke POV

-Eu... ce naiba e asta?! țipă Vanessa și își pune mâinile în cap.

-Luke l-a șantajat pe Calum să renunțe la tine. spune Sierra și îmi vine să o dau cu capul de perete.

-Ce spune asta?! Nu vă mai suport! Ia plecați de aici! țipă și mă trage de mână. Încuie ușa și se sprijină de ea. Urmează un scandal monstru. Faptul că poartă ghete cu toc, merge pe ele atât de simplu și arată atât de bine încât mă abțin să nu o ating.

-Vanessa...

-Taci dracului și stai pe pat!

-Ok, ok, doar nu mai fi așa nervoasă. 

-De când?

-De vreo patru ani... te-a văzut în Vogue Australia...

-Cum ai aflat? 

-Nu mi-a zis. Am descoperit când eram în turneu...

-Și?

-Mi-am pierdut mințile. Am făcut un mare scandal iar de atunci te-am căutat mai ceva decât la FBI. 

-Tu erai un obsedat?

-Nu. Dar... te iubeam prea mult... Calum a înțeles mesajul meu. 

-Doamne, în ce naiba te-ai băgat?

-Te iubesc prea mult Nessa.

Se plimba de sus în jos și mă miram cum de poate fi așa nervoasă. Respira greu și mintea mea creață se holba la pieptul ei. *O să ți-o iei pe coajă* Nu știam cum să o apuc. Calum o place, știu asta, dar nu pot să o las pe Nessa așa.

-Mă iubești Vanessa?

-Nu-i momentul! țipă și își aruncă telefonul.

-Vanessa răspunde-mi!

-Uite că nu am chef. M-ai mințit!

-Vanessa! spun răstit și văd cum se ține cu mâna de burtă se rezemă de perete. Merg spre ea și o prind, iar ea tremura toată.

-Vanessa ce se întâmplă cu tine?

-Dă-mi calmantul din geantă.

-Iei calmante?!

-Lucas doar dă-mi-l.

Am așezat-o pe pat și am făcut exact ce mi-a cerut. Când s-a mai liniștit am întrebat-o:

-Ce s-a întâmplat? De ce iei calmante? Ce este cu tine Nessa?

Ea s-a uitat la mine și tot ce a făcut a fost să-mi sară la gât și să izbucnească într-un hohot de plâns. Când s-a liniștit, s-a uitat în ochii mei și am întrebat-o mai calm:

-Ce ai pățit?

-Iau calmante pentru că... Sunt stresată. Am avut o depresie și-

-Stai așa. Ce depresie?

-Lucas... tata...

-Ce e cu el? 

-Tata e mort... A murit când aveam 18 ani, chiar de ziua mea. Cineva i-a incendiat mașina și a murit carbonizat... 

-De ce nu mi-ai spus?

-Nu voiam să știi... Și îmi pare extrem de rău.

-Și mama ta?

-La 16 ani a plecat. Nu știu unde. Am crescut doar cu tata.

Vanessa a avut o familie fericită și invidiată datorită relației lor. Țin minte cum mama îi invita la cină de Crăciun la noi, la Ziua Recunoștinței, cum se întâlneau la camping în weekend-uri. Nu credeam că acum e orfană, chiar dacă e majoră. Nu vreau să mai ia calmante, vreau să o ajut. Nu pot să mi-o imaginez dependentă de așa ceva.