Babylon

-13-

Luke POV

Nu mai puteam să respir când am văzut-o. Am fost și sunt ca o ruină din cauza ei. De un an m-am tot luptat să fiu bine, să nu par rănit sau afectat dar nu mai pot. Și-a bătut joc de mine în doi ani și nu am crezut că-mi voi reveni vreodată. Am jurat să nu mai iubesc pe nimeni, dar Sierra a apărut în viața mea și m-a făcut bine oarecum. *Nu te-a făcut, trebuia să nu fii nici măcar puțin rănit, să o confrunți* Nu am puterea să fac asta. *Și vei fi mereu un laș? Te vei lăsa bătut doar datorită unei proaste?!* Nu sunt laș. Nu mai am putere să o văd în fața ochilor. *Te-a învins. Ești un nimic, te lasă mut o javră de femeie* Sunt... Pur și simplu m-a îngenuncheat... Nu mai am putere să trec peste... Gata, am făcut-o de prea multe ori.

Vanessa POV

Am alergat cât de repede am putut spre locul nostru. Eram 100% sigură că acolo se va duce. I-am văzut mașina parcată în față dar nu știam la ce să mă aștept. Am tras adânc aer în piept și, cu toate că simțeam deja că obosesc mai tare, mă forțam să-l găsesc. *Cu ce l-a afectat tipa aia? Cine era ea de fapt?!* Dealul era destul de sus și de izolat, era o mică potecă care ducea pe acolo, dar niciun turist nu putea să știe pe unde să o ia ca să ajungă acolo. Am dat la o partea neglijent toate crengile sau frunzele care eram atât de dese încât ajungeau la pământ. Când am ajuns, l-am văzut pe Luke care se uita la oraș, și am oftat ușurată că l-am găsit.

-Doamne, Luke, m-ai- spun dar când am văzut că ținea în mână un pistol pur și simplu am țipat. 

-Vanessa pleacă de aici acum! spune și plângea. Plângea de parcă cineva îl rănise chiar acum, iar ochii lui albaștrii erau plini de lacrimi. 

-Luke pune-l jos! Ce faci?!

-Nu mai suport Vanessa! Nu mai am cum să mai trec peste...

*Haide, Ness, gândește rațional! Trebuie să-l oprești acum!* Când l-am văzut cum se uita la mine și cum și-a ridicat pistolul în zona tâmplei, am simțit că o să-l pierd în fața ochilor mei.

-Luke, te implor, nu face asta. Nu știu de ce, dar sunt sigură că fata aia te-a făcut așa, dar nu trebuie să renunți. Ăsta ești tu? Nu, nu ești, crede-mă. Haide, dă-mi pistolul și hai acasă.

-Nu! Eu nu mă întorc acolo. 

-De ce? Vorbește cu mine Luke, știi cine sunt. Nu ți-aș face ceva rău niciodată.

-Nu mai pot Vanessa! M-a distrus, a stat pe banii mei doi ani, m-a dus la tot felul de petreceri stupide, mi-a pus droguri care m-au făcut dependent, m-a făcut să o iau razna, să fiu violent. Urlam la băieți fără motiv,dar nu le puteam spune ce fac, iar Arzaylea continua să-mi dea porcăriile alea! Când m-a părăsit, m-a înșelat în fața mea cu un dobitoc și mi-a spus "Nu te-am iubit nici o secundă Hemmings"! Am ajuns să-mi plâng de milă singur, beat și cu un chef de viață sub 0, iar ea posta că se futea cu alții! Ashton a stat cu mine la el acasă pentru că eram incapabil să am grijă de mine, la 21 de ani eram ca un prost. Am fost depresiv, luasem pastile, încercam să o uit dar crezusem că am fost alesul ei; dar ea? Nu a dat nici doi bani pe mine, cu toate că eu am iubit-o. Nu mai pot să o revăd, deja e prea mult! țipă și duce rapid pistolul la tâmplă.

-Luke te rog nu-mi face asta! urlu și deja nu-mi mai puteam controla sentimentele și pur și simplu am început să plâng.

-Dacă vrei să mă șantajezi, n-nu merge... spune cu vocea tremurândă.

-Luke nu vreau să te șantajez. Dă-o naibii de javră, chiar vrei să faci asta? Ce o să le spun băieților? Ce o să-mi spun mie știind că te-am văzut cum ți-ai luat viața? Luke nu ești tu ăsta. Am crescut împreună, mereu ai fost timid dar foarte puternic și nu ai lăsat pe nimeni să te rănească. O faci acum? 

-Nu-Nu mai pot Nessa... spune și cade în genunchi. Am fugit la el și am aruncat pistolul ăla cât colo, mă voi întoarce după el altă dată, dar tot ce am putut să fac a fost să încep să plâng și să-l iau în brațe.

-Gata, sunt aici Luke. Sunt aici. 

Îi mângâiam părul în speranța că se va calma, iar el respira greoi și suspina într-una. Nu l-am văzut atât de pierdut vreodată.

-Mi-e frică Vanessa... Mi-e atât de frică...

-De cine? 

-De tot ce ar putea să se întoarcă.

-Nu se va mai întâmpla, sunt aici acum. Liniștește-te. îi spun încet și l-am sărutat ușor pe frunte. 

E groaznic să vezi cum un om ca Luke, care nu e doar înalt și bine făcut, dar mai e și puternic din punct de vedere psihic, cade și renunță să lupte dintr-un mic rahat. Ce am văzut azi, teama și dezamăgirea din ochi lui, m-am marcat. Sunt atât de multe la mijloc, droguri, alcool, dependență, încât mi-e prea greau să pun tot cap la cap. *Nu e timpul să pui asta în discuție acum* Știu, dar trebuie să știu mai multe ca să-l ajut.*S-a deschis destul pentru un timp în fața ta* Așa e. 

-Mergem acasă Luke? spun încet și el și-a șters lacrimile, a inspirat adânc și s-a ridicat.

-Da. 

-Conduc eu. E mai sigur.

-Nu, te rog, mă descurc.

-Lucas.

-Nu-mi mai spune așa.

-Mereu așa îți spuneam când erai mic. E numele tău, Luke e doar o poreclă.

-Urăsc numele ăla, știi bine asta.

-Știu, crede-mă că știu. Haide. spun și zâmbesc, iar apoi l-am luat de mână și am mers spre parcare. 

A cedat și mi-a dat cheile, iar eu am bătut din palme fericită că am obținut cheia unui SUV. 

-Numai să nu văd vreo zgârietură. mă amenință el, mijind ochii. 

-Oh, haide, nu sunt incapabilă. Crezi că am doar șoferi personali? 

-Poate. Dar mereu când erai mică și aveam ceva prețios, tu stricai.

-Păi și tu mereu îmi făceai farse.

-Asta doar de 1 aprilie.

-La tine era 1 aprilie în fiecare zi din an? spun și am ieșit pe șoseaua principală.

Tot drumul Luke a fost tăcut și habar nu aveam ce subiect să deschid. 

-Uite, Vanessa, nu am vrut să mă vezi așa eu-

-Nu cred că ar trebui să vorbim despre asta acum. O să vorbim mai târziu. 

Luke POV

Îmi pare atât de rău pentru tot ce am vrut să fac. *Dacă nu venea Vanessa o făceai* Nu sunt sigur... Dar dacă nu țineam cont de ea? Oare o făceam? *Nu, pentru că o iubeai*

-Vanessa chiar îmi pare rău. spun și ieșim din mașină.

-Nu trebuie să spui nimic. Crede-mă. O să rezolvăm noi, nu trebuie să îmi explici chiar acum. 

M-a luat în brațe și am oftat, răspunzându-i la gest. Am intrat în casă și pur și simplu nu știam dacă Vanessa le va spune ceva sau nu. 

-Doamne, Luke, unde naiba ai fugit așa? spune Mike speriat și toți se uitau la mine. 

-Nu contează. Sierra putem vorbi? 

Și-a ridicat privirea și am mers amândoi spre camera mea. 

-De ce s-a întors? spune și m-am gândit cât de multe a făcut ea pentru mine.

-Sierra, habar nu am. 

-Nu poate să reapară așa după cât am luptat ca să te faci bine. 

-O să o scoatem cumva la capăt. îi spun și o iau în brațe.

Arzaylea și-a bătut joc de mine și m-a lăsat distrus. Habar nu aveam că o să sufăr atât de tare și că practic nu voi fi în stare nici să am grijă de mine singur. Dar Van are dreptate: e timpul ca eu să o răsplătesc pe Arzaylea cum trebuie, așa cum merita să fie tratată de la început. Și pentru asta, în mod ironic, voi avea nevoie de Vanessa.