Capitolul 1 - Revederea
Poate toată lumea mă crede nebună, dar simt că această sarcină mă va schimba pentru totdeauna. Dacă până acum m-am distrat, mi-am căutat sufletul pereche și am intrat în situații critice, ceea ce o să urmeze acum o să fie cireașa de pe tort. Este momentul în care va trebui să mă maturizez forțat, este momentul în care ceea ce vreau nu mai contează așa de mult ca înainte. De acum va trebui să am grijă de o ființă mică, o ființă rezultată din iubire, o ființă care va fi lângă mine pentru totdeauna. Este vorba despre copilul meu. A venit momentul mult așteptat, momentul în care îi voi vorbi lui Zac despre sarcină și despre ceea ce am putea să facem în continuare.
Din păcate, nu am luat în calcul o posibilă împăcare. Ceea ce am trăit cu Zac este peste puterile mele și mai bine aș escalada Everestul însărcinată decât să ne împăcăm. Cred că ar fi de milioane de ori mai ușor. I-am propus să ne întâlnim într-un loc drăguț, un loc în care să nu iscam un scandal monstru sau să fugă imediat ce aude de sarcină. Am ales să ne vedem în mall, să bem o cafea și să discutăm ca doi adulți.
"În două minute ajung."
Mesajul este foarte scurt și la obiect. Perfect. Nu mai are sentimente pentru mine, la fel cum nu mai am nici eu pentru el. Viețiile noastre vor merge în direcții separate de acum. Oricum, el deja a adoptat fetița aceea și nu va duce lipsă de copii. Dar eu?
În momentul în care Zac coboară din lift, las gura căscată. Acesta este îmbrăcat cu un pulover negru, mulat, care îi pune corpul în evidență, panataloni negri mulați, care îi fac picioarele interminabile, asortați perfect cu ghetele de iarnă închise la culoare, iar geaca este vișinie. Aspectul vestimentar al lui Zac m-a dat pe spate, nu mă așteptam să își schimbe garderoba imediat ce a plecat din țară. Acesta are aceeași privire, aceleași trăsături bărbăteșyi, aceleași trăsături frumoase care m-au făcut să mă îndrăgostesc de el iremediabil.
În momentul în care ajunge în dreptul mesei, mă ridic și îmi ascund burta cu geaca. Mă apropri să-i sărut obrajii roși, însă acesta nu clintește din loc. Nu vrea să mă lase să-i sărut obraji, nu vrea să facem niciun gest de politețe măcar. În momentul în care se așază pe scaun, fac la fel. Ne privim lung unul pe celălalt, am senzația că nu l-am văzut de ani de zile...
— Ești punctual, sparg gheața dintr-o dată și trag aer adânc în piept.
— Mereu am fost, spune scurt, fără șă afișeze vreun zâmbet. Deci? Ce este atât de urgent și nu poate fi amânat sub nicio formă? întreabă de parcă am fi niște cunoștințe simple și îi răpesc timpul prețios. Credeam că vrei să dispar din viața ta, credeam că vrei să nu mă mai vezi niciodată... îngâna acesta și dă ochii peste cap, luându-mă în râs.
— Ok. Când vrei să devenim serioși anunță-mă, spun cu seriozitate, iar Zac își pune piciorul stâng peste celălalt.
— Spune, Isabella. Te ascult, draga mea, continuă cu o voce dulce.
— Zac, s-au întâmplat multe vara asta... multe lucruri care au condus relația într-un punct greșit. Nu zic că tu ești de vină, nu zic că eu aș fi de vină. Zic că ar trebui să ajungem la un consesns, înainte ca totul să fie distrus de-a binelea.
— Ai distrus tot ce mai era de distrus, Isabella. Am vrut să ne împăcăm, să ne căsătorim, să trăim fericiți, dar imediat ce ai aflat despre toate necuratele mele, ai ales să mă părăsești. Ar trebui să-i mulțumești săptămânal lui Alessandro pentru asta. Dacă nu era el, nu scapă-i niciodată de mine. Așa că aplauze pentru Alessandro! spune Zac și începe să aplaude singur, zâmbind în jur ca un nebun.
