Capitolul 5 - Diana
Isabella POV.
Viața mea s-a trasformat într-un coșmar de când Zac s-a întors. Nu pot să îmi scot din cap cuvintele lui "Viața noastră abia începe, Isabella. O să trăiești cele mai frumoase zile din viața ta alături de mine, iar micuțul nostru va crește înconjurat numai de iubire. Doar mai acordă-mi o șansă și nu o să regreți. Să continuăm ce am început la mare, după ce te-am cerut. Te iubesc". De ar fi atât de simplu...
Așa cum am promis părinților mei o să merg pe la facultate din când în când și o să rog câțiva colegi să mă ajute cu lecțiile. Voi învața pe rupte, voi lua examenele cu note mari și voi fi o mamă bună.
Iarna s-a instalat destul de repede, iar frigul se simte tot mai tare. Îmbrăcată cu gecuță mea neagră, căciula albă și mănușile de culoare albă, alături de Alexandra mergem spre Universitate. Ea s-a orientat spre Facultatea de Geografie, mai ales că iubitul ei, adică fostul nostru profesor de geografie, a studiat aici și o va ajuta. Eu am intrat la Facultatea de Litere și chiar dacă cursurile au început de vreo două săptămâni, mi-am făcut curaj să merg. În timp ce Alexandra trage cu putere din paiul dintre degete, adică țigareta ei, lasă fumul afară și îmi vorbește:
— Ce ai de gând să faci cu Zac? Nu vreau să te sperii, Isabella, dar este foarte serios. Te iubește foarte mult și își dorește să vă logodiți din nou, spune Alexandra în timp ce coborâm de la metrou și ne îndreptăm spre gura de ieșire.
— Alexandra, reacția lui mi-a bucurat sufletul, dar decizia mea nu poate fi influențată doar de cuvinte. Vreau să îl văd că lasă femeile, lasă promisiunile, lasă minciunile, lasă jocurile și poate stăm altfel de vorbă. Eu și Zac suntem într-o continuă regăsire. Ieri, când eram la spital, am simțit cum înnebunesc când mă atingea.
— O dată cu vârsta se face mai sexy. Îmi imaginez cât de greu este să respiri în preajma lui, spune Alexandra deodată și o privesc cu sprâncenele încruntate. Ce-i? Bărbatul ăla este cu adevărat sexy! Și uneori stau și mă gândesc la voi doi... ei bine... la cum l-ați conceput pe cel mic.
— O să mă prefac că nu te-am auzit, Alexandra, spun speriată de mărturisirea ei.
În timp ce ating burta cu mișcări ușoare gândul îmi zboară la Zac. Alexandra are dreptate, este un bărbat foarte frumos, foarte elegant, mereu curat, arânjat și mă gândesc că poate Alessandro spunea adevărul, poate el chiar are pretenții la femei. Nu pot să spun că eu sunt o femeie incredibilă. Sunt o femeie care mă arânjez în limita bunului simț, dar prefer să fiu naturală. Îmi place să îmi las toate imperfecțiunile la vedere ca Zac să nu se mai atingă de mine niciodată. Dacă el preferă alt gen de femei, nu am de gând să mă transform în acel gen. Prefer să știu că este satisfăcut cu preferințele lui, iar eu fericită exact așa cum sunt.
— Bella?
— Da, spun deodată și tresar.
— Așa. Spuneam de Zac. Te-a cerut din nou în căsătorie? întreabă Alexandra foarte curioasă.
— Nu, dar speră ca noi să devenim o familie o dată cu apariția celui mic. Simt că nu pot face asta, Alexandra, nu după ce știu atâtea lucruri despre el. Alessandro nu a lăsat să-i scape nimic, a dat tot pe față. Zac nu este cine cred eu că este. Zac este acel tip de bărbat sofisticat, elegant, căruia îi curg balele după pițipoancele siliconate și buzate, pline de fond de ten și slabe ca o scândură. Ăsta nu este bărbatul visurilor mele, Alexandra! Este un străin pe care doresc să-l îndepărtez, doresc să nu-l mai las să știe nimic despre sentimentele mele.
