Capitolul 7 - Pofte
Isabella POV.
Conversația de ieri, cu Zac, m-a speriat zdravăn. Noi nu mai suntem împreună și cu siguranță nu vom mai fi vreodată, dar el a venit cu pretenții uriașe, cum că ar trebui să ne mutăm împreună în aceea casă. Nu pot face asta, oricât de mult mă tentează să-i mai dau o șansă, creierul îmi spune să îmi văd de treaba!
În momentul în care telefonul începe să sune, îl iau repede și răspund.
— Alo?
— Neața, frumoaso! Ce faci? Ce face micuțul meu? întreabă atât de vesel încât mă enervează.
— Ce vrei, Zac? întreb pe un ton plictisit și aud un oftat scurt, foarte profund.
— Și eu mă bucur să îți aud glasul, Isabella. Te-am sunat să văd cum te simți în primul rând, știu că ai vărsat zilele acestea continuu, spune cu multă grijă în glas și salt sprâncenele, neștiind cum să-i vorbesc.
— Sunt bine, mulțumesc de întrebare.
— Da... păi, hai să nu o mai lungim. Trebuie să vorbim ceva foarte important, spune în timp ce trag aer adânc în piept și deja simt că mă ia cu amețeală.
Gândul că ne-am vedea din nou mă omoară. Zilele astea mi-am dat seama că Zac este din ce în ce mai sexy, mai elegant, total diferit față de vârsta pe care ar trebui s-o reprezinte. Uneori am senzația că mă văd cu un bărbat de douzeci și șase de ani, nu cu unul de treizeci și doi, aproape treizeci și trei. Faptul că nu obosește să mă cucerească, ci doar este el însuși mă sperie. Mă atrage, mă face să-l doresc cu fiecare secundă cu care îl privesc.
— Deci? Pot să vin la tine sau nu? întreabă acesta și înghit în sec zgomotos.
— Ce poate să fie așa de important? Ieri am purtat o discuție destul de serioasă, iar asta m-a dat peste cap complet. Și acum stau și mă gândesc cât de proastă sunt! Eu ți-am dat un sfert de deget, tu mi-ai luat tot brațul. Zac, nu poți să continui să îmi faci asta! Este copilul nostru, dar eu îl port, eu iau decizii în numele lui momentan. Vreau să stau acasă pe tot parcursul sarcinii, spun în timp ce Zac rămâne tăcut, parcă înțelegând altfel astăzi.
— Este foarte important, te rog, spune diplomat.
— Bine, te aștept. Dar dacă începi iar cu casa aia... jur că o să fac o criză...
— Bine de știut. Vrei să îți iau ceva de pe drum? Ai vreo poftă exotică? întreabă amuzat.
— Am poftă de pepene galben cu frișcă. Poți merge la un supermarket, le găsești pe amândouă. Încearcă să iei un pepene mic, dar copt, suculent și foarte dulce. Și legat de frișcă, să iei un tub mare care să îmi ajungă, spun timp ce Zac este de-a dreptul șocat de ceea ce aude.
— Alte dorințe, iubito?
— Poate... un baton de ciocolată cu fulgi de cocoș. Nu am mai mâncat de foarte mult timp, spun în timp ce Zac are un aer foarte hotărât, de parcă e gata să meargă până în pânzele albe pentru poftele mele.
— Bine, Isabella. Încearcă să te odihnești, o să ajung în jumătate de oră la tine.
— Bine, să conduci cu grijă, spun deodată și Zac închide.
